Mesele de odinioară – de la Palatul Regal la Târgul Moșilor
Arhivele Naționale, Filip-Lucian Iorga, Ana Iorga, Editura Corint Books, București 2015
Cartea despre care vă scriu astăzi, Mesele de odinioară – de la Palatul Regal la Târgul Moșilor, este una de excepție prin conținut și modul în care a fost realizată. Autorii au consultat documente din Arhivele Naționale pentru a ne oferi informații corecte despre cum decurgeau mesele la români.
A mânca este unul dintre cele mai obișnuite lucruri pe care le facem și asta de mai multe ori pe zi. De la rege până la cel mai sărac supus din regat, toți trebuie să mănânce. Omenirea a depășit în mare stadiul la care se mânca doar pentru supraviețuire, astfel că acum mâncatul și prepararea hranei au devenit componente ale culturii unui popor.
Arta culinară a evoluat și oamenii au învățat să o cultive. Și servirea mesei a evoluat, astfel că acum există norme pe care oamenii caută să le respecte mai mult sau mai puțin. Poți cunoaște un om și după modul în care se comportă la masă, iar un popor după ce și cum mănâncă.
Autorii au reușit într-o carte a cărei text este foarte concis, să ne conducă într-o lume de odinioară, plină de farmecul ei.
Capitolele cărții
Răgazul mesei;
Masa la români;
Protocol și rafinament: mesele regale;
Cum mănâncă lumea bună;
Mesele boierești, de la cuhnie la cuisine;
Masă, eveniment, socializare;
Masa, de la protocol la rutină;
Tabieturi și delicatese;
După masă;
Bibliografie;
Cuvânt de încheiere;
Album.
ne îmbie la lectură, chiar dacă nu suntem pasionați de domeniu:
Dacă am sta să judecăm limpede, este de înțeles că cele mai multe date scrise, fotografii sau documente legate de mesele de odinioară sunt despre cum se mânca în familia regală, în familiile boierești sau în cele ale negustorilor înstăriți.
Însă printr-o muncă uriașă de documentare, autorii au reușit să ne prezinte și aspecte legate de mesele oamenilor simpli sau despre ceea ce se petrecea în târgurile de odinioară (în speță, despre Târgul Moșilor de la București existând cele mai multe „probe”).
Cartea este scrisă foarte frumos, este pur și simplu literatură, nu o înșiruire seacă de date „reci” din arhive. Pentru a facilita citirea, textul ocupă prima parte a cărții, pentru ca apoi încă o jumătate de carte să fie pentru prezentarea fotografiilor, desenelor, schițelor, afișelor, reclamelor și a tot ceea ce s-a mai putut găsi printre documentele existente în arhive, care să aibă legătură cu tematica volumului.
În text sunt inserate și citate din opere literare în care se descriu evenimente legate de luarea mesei, precum și texte din ziarele vremurilor, făcând ca totul să fie și mai interesant. Această carte este pur și simplu o încântare, fiind potrivită oricărui cititor pasionat de gastronomie, de istorie sau pur și simplu curios și de aceea o recomand sincer. Pe mine m-a cucerit!
Leave a Reply