Scutul Focului (trilogia Ahkisului vol 1) – Conan Reed (recenzie)
editura Libris Editorial, 2018
Recenzia de astăzi este tot la o carte din categoria fantasy, dar cred că deja sunteți obișnuiți și îmi știți preferințele așa că nu e de mirare. Este vorba despre Scutul Focului, primul volum dintr-o serie fantasy pentru copii intitulată trilogia Ahkisului.
Scutul Focului este un roman de debut al cărui autor publică sub pseudonimul Conan Reed (pe numele lui adevărat Valentin Flandorfer), născut în România dar care acum locuiește în Germania.
Scutul Focului a fost publicat atât în Germania cât și la noi în tară, la editura Libris Editorial, în anul 2018 și este de fapt un clean fantasy adică opusul dark fantasy. Un roman ”clean fantasy” promovează ideea de non violență, de rezolvare a conflictelor pe cale pașnică. Nu sperie copii și nu îi învață că agresiunea este soluția oricărei probleme apărute.
Despre ce este vorba în Scutul Focului
Eroul principal al cărții este Alex, un băiețel de 8 ani. De fapt cartea începe cu Alex care este deja bunic și care povestește nepoților săi aventurile sale de când era doar un copil de 8 anișori, cam cum sunt și ei acum.
Alex găsește în curtea casei sale o brățară fermecată, cu puteri magice. Acesta este încântat de descoperirea brățării cu cap de dragon, și-o pune pe mână și … este ”teleportat”, printr-o vrajă magică, într-un alt corp, într-o altă lume, împărăția Bathan.
Aici face cunoștință cu Dush Tah Bashir și devine ucenicul vrăjitor al acestuia, încercând împreună să salveze regatul din mâinile regelui Negru și să-l readucă pe tron pe Durman, regele Alb, regele de drept al împărăției Bathanului.
Scutul Focului este de fapt povestea lui Alex Tah Rupert, vrăjitor al primului Tah, prieten al Dragonilor Oglindă, salvatorul massilor, ocrotitorul Copacului Tată, făurarul inelelor ahkisului și comandant al Gărzii Albe de Onoare.
Cu ajutorul brățării magice, Alex, eroul din zilele noastre, ajunge în corpul lui Rupert, într-o lume magică cu vrăjitori, uriași, dragoni, prinți și prințese, împărați răi și buni.
El învață să devină un vrăjitor bun, să-și controleze și folosească puterile pe care brățara i le dă însă doar în scopuri bune deși în a trecut prin multe situații în care ar fi putut să rezolve conflictele prin violență.
Nu o să vă povestesc acum toate peripețiile prin care trec Rupert și prietenii săi plecați la drum pentru a găsi Dragonul Alb și a salva împărăția Bathan. Ar fi păcat să nu descoperiți singuri asta.
”Împărăția Bathanului, ne spune autorul, este continuarea logica a lumii lui Harap Alb.
Am început să clădesc această lume demult, odată cu poveștile cu zmei și feți-frumoși spuse fiului meu și trăite împreună cu el.
Povești în care el a jucat rolul principal, în care a biruit balauri, a rezolvat ghicitori și a săvârșit numeroase fapte de vitejie.
Am acceptat provocarea de a crea o poveste palpitantă, pentru sufletul curat al unui copil.
Am lucrat ani de zile pentru a aduce pe Bathan farmecul graiului din basmele românești. O lume curată, fără violență, așa cum ne-ar plăcea și nouă.”
Părerea mea despre Scutul Focului
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la acest roman fantasy pentru copii este tocmai genul acestuia, faptul ca e un clean fantasy, un fantasy în care violența nu prea își are locul. Bine, nu mă refer aici la faptul că ar fi totul perfect ci la mesajul pe care romanul îl transmite: nu e nevoie să fii violent, agresiv ca să rezolvi niște probleme.
Cum spuneam și la început, este opusul a ceea ce găsim în romanele dark fantasy cu care nici eu nu prea sunt de acord. Am citit câteva de curiozitate și chiar m-am întrebat de unde atâta imaginație morbidă, dacă pot spune așa, la autorii care scriu genul asta de cărți și cum de nu se gândesc și la mesajul pe care îl transmit prin ele celor tineri.
Trăim într-o lume în care cei mici sunt deja foarte mult bombardați cu mesaje și vizualuri agresive care le sugerează că violența este un lucru normal. Nu mai zic de jocurile video de la care nu mai reușești săi dezlipești pe cei mici.
Ce rost mai are să vii și tu cu un roman care să întărească acest lucru? Să le confirme că a fi violent este ceva normal. Că a bate, a ucide, a tortura este natural și bun de pus în practică.
De aceea consider că mai degrabă ar trebui promovat genul acesta de carte, de clean fantasy în detrimentul celei dark și mă bucur că există și astfel de autori conștienți de răul pe care îl poate face ceea ce scriitura lor transmite. Autori care se gândesc cu adevărat la cei mici și la adulții care vor fi cândva.
Eu vă recomand cu drag cartea și chiar mi-ar plăcea să aflu că și voi sunteți de aceeași părere cu mine să că o să-i convingeți pe cei mici să citească mai degrabă această trilogie (sper ca autorul să publice cât mai curând și continuarea) și nu cele pline de violeță.
Vă asigur că și citind acestă carte vor avea parte de aventuri și își vor dori să dea pagină după pagină ca să afle cum se termină povestea spusă de Alex nepoților săi.
Scutul Focului poate fi comandat de la Libris (vezi aici) precum și de la Emag (vezi aici)
sau din magazinul online pe care autorul îl are deschis pe pagina de Facebook (vezi aici)
CONCURS in desfasurare pe pagina de FACEBOOK
Poti câștiga un exemplar al acestei carti daca te înscrii la concurs
– vezi AICI condițiile de participare –
eu imi doresc mai multe carti de tipul asta pentru copii. Nu stiam ca genul se numeste clean fantasy, dar am invatat azi de la tine. Prea multa violenta in lumea asta. Peste tot. Macar in carti sa le oferim celor mici o pauza de la astfel de comportamente si sa ii invatam ca se poate si altfel.
Frumoasă carte pentru copii “Scutul focului”. Este exact ce le trebuie într-o lume în care conflictele se soluționează cu forță și violență.
Exact! De ar fi toate cartile asa ce bine ar fi! 🙂
Așa este, copiii de azi sunt îndreptați indirect spre violență. Copilăria nu mai are inocența completă de altă dată și pentru asta noi adulții avem o mare vină. Bună cartea.
Da, clar! Noi purtam raspunderea!
O carte interesantă. Mi se pare foarte bun acest concept de clean fantasy, nici eu nu mă dau în vânt după dark fantasy (și nu știu cât de OK e ca un copil să citească așa ceva..)
Am citit si eu, de curiozitate, dark fantasy si m-am tot intrebat de ce unii prefera genul asta de scriere din care nu ai ce invata 🙁
Nu am mai citit de mult timp o carte fantasy, parcă mi s-a făcut dor.
Cred că aș cumpăra și citi această carte datorită coperții, este foarte frumoasă.
Și povestea este tare captivantă, ai ocazia să-ți lași imaginația să zboare.
Da, și pe mine m-a atras initial coperta. Iar povestea, desi e pentru cei mici o poate citi si un adult 😉
M-am uitat, de curand, la cartea aceasta. Ii cautam lui Andrei (al meu fiu, de 7 ani 1/2) multceruta “Jurnalul unui pusti”. El isi citeste singur de ceva vreme si ma intrebam daca ar fi potrivita pentru varsta lui.
L-am testat: cand am mers impreuna in Carturesti i-am dat-o cat a stat la locul de lectura. M-am lamurit, este inca prea devreme, nu are rabdare sa isi citeasca decat 2-3 pagini. Mai astept 1-2 ani si o sa o iau, caci povestea e frumoasa.
In plus, ecat ce ziceai, e pe pozitiv, ceea ce e perfect!
Nu e pentru 7 ani si jumatate. Poate dupa 8 daca celui mic ii place sa citeasca. Daca nu mai spre 10 sa aiba rabdare. Generatia asta e mai mult pe fuga. Eventual i-o poti citi tu dar cred ca cel mai bine este sa astepti si sa il lasi pe el s-o citeasca 🙂
Si eu zic ca merita inclusa pe lista de lectura a celor mici. Mai degraba decat altele…nu dau nume.
M-ai facut curioasa cu aceasta trilogie. Si mie mi se pare multa violenta in cartile pentru copii si ma bucur sa aflu ca mai sunt si carti fantasy diferite. O sa i-o cumpar si eu Amirei.
Va multumesc mult pentru aceasta recenzie si pentru gandurile bune…
Partea a doua, “Valea Magica” este aproape gata si intra in toamna in librarii. Am scris-o cu drag pentru printii si printesele noastre si intr-adevar ei au nevoie de carti frumoase pentru stimularea imaginatiei, in care binele invinge prin inteligenta, prin ajutorul prietenilor si prin curaj.
Va doresc lectura placuta si sa imi spuneti cum v-a placut!
Cu mare drag! Consider ca binele ar trebui tot timpul sa invinga prin inteligenta 🙂
Astept cu nerabdare continuare! Spor la scris!
Multumesc 🙂