Victimă fără chip – Stefan Ahnhem (recenzie)

Victimă fără chip – Stefan Ahnhem (recenzie)

Am aflat întâmplător despre cartea lui Stefan Ahnhem, Victimă fără chip pe un grup de Facebook. Mi-a plăcut ce am auzit despre ea, mi s-a părut interesantă descrierea și mi-am făcut curaj s-o comand de la Libris.

De ce zic curaj? Pentru că romanul are peste 600 de pagini și pentru că este o serie și pentru că aflasem că este totuși un pic cam dură. Câteva argumente care ar fi trebuit să mă facă să renunț. Dar mi-am urmat intuiția și am alungat temerile. Și bine am făcut!

Victimă fără chip face parte dintr-o serie, seria ”Fabian Risk” dar se poate citi ca și roman de sine stătător. Volumele nu au legătură între ele decât prin personaje. Cazurile sunt diferite deci pot fi citite și de sine stătător.

Victimă fără chip, da, este un roman lung, are 600 de pagini dar cumva este un format mai mic, nu e chiar atât de condensat pe pagină. În plus stilul autorului face ca romanul să poată fi citit foarte ușor. Ca să nu mai zic acțiunea care te ține cu sufletul la gură și te motivează să citești mai repede.

Victimă fără chip este un roman dur, ce-i drept. Cumva e normal pentru că face parte din categoria thriller polițist iar personajul principal negativ este un criminal în serie. Dar am reușit să trec peste toate amănuntele sângeroase concentrându-mă pe acțiune.

Concluzia e că am făcut bine ascultându-mi intuiția când am comandat romanul. Nu îmi pare rău. Ba chiar sunt încântată de felul în care scrie Stefan Ahnhem, autorul suedez nou descoperit. Nu am citit nimic până acum de un autor suedez și mă bucur că am făcut cunoștință cu literatura nordică prin el.

Despre ce este vorba în Victimă fără chip

Personajul principal este criminalistul Fabian Risk care se întoarce în orașul natal Helsingborg, împreună cu soția și copiii, părăsind Stockolmul după un incident petrecut în timpul unei investigații la care lucra.

Acesta primește un post în cadrul departamentului de poliție, secția omucideri din orașul natal dar și, înainte de a prelua postul, o vacanță de 6 săptămâni pe care să le petreacă împreună cu familia.

Planurile lui de a sta cu familia și a-și rezolva din problemele familiale pe care le are se duc pe apa sâmbetei. Nici bine nu sosește în oraș, nici bine nu apucă să-și desfacă bagajele și să se obișnuiască cu noua locuință că este căutat de viitoarea lui șefă și invitat la sediu pentru a-i ajuta într-un caz de omor.

Înainte de a reveni el acasă are loc o crimă macabră, făcută cu sânge rece de un asasin care e posibil să fie cunoscut de Fabian. Victima este un fost coleg din clasa lui Fabian iar la locul crimei se găsește și o poza cu toți elevii clasei.

Crimele macabre continuă și, omorul cu sânge rece devine unul dintr-o serie de crime sângeroase care vor cutremura și vor pune pe jar mica comunitate din Helsingborg și nu numai.

Helsingborg se află la granița dintre Suedia și Danemarca iar prima victimă tocmai fusese în țara vecină înainte de a fi omorâtă așa că ajunge să fie implicată în caz și poliția daneză

Însă lucrurile se complică când are loc o a doua crimă cu detalii la fel de macabre, așa că avem de-a face de fapt cu un criminal în serie care, prin sângeroase va pune comunitatea pe jar.

Se pare că asasinul are ca tipar uciderea tutror persoanelor din clasa lui Fabian Risk, evident, și el fiind vizat. Însă lucrurile nu sunt deloc simple așa că inspectorul nostru ajunge la un moment dat să fie chiar el suspectat că ar fi criminalul.

Pe parcursul romanului sunt foarte multe răsturnări de situație și cam greu de prevăzut, până aproape de final cine este acesta de fapt. Și chiar în momentul în care ne este dezvăluită identitatea acestuia acțiunea continuă și chiar viața lui Fabian este pusă în pericol.

Părerea mea despre Victimă fără chip

Mi-a plăcut foarte mult romanul lui Stefan Ahnhem. Nu este perfect, sunt situații în care ești tentat să exclami ”măi, să fie! E ca-n filme” dar e plin de adrenalină și uiți să fiu cârcotaș. Cumva era de așteptat ca acesta să fie stilul în care scrie Stefan Andhem pentru că acesta a fost scenarist. Modul în care este scris romanul chiar m-a dus cu gândul la un film bun de acțiune.

De aceea vi-l și recomand, și, mai ales dacă vă place genul acesta, sunt sigură că o să fie pe gustul vostru și o să uitați să fiți critici cu detectivul nostru. Eu i-am dat fărăr regret 5 steluțe din 5 pe Goodreads și abia altept să citesc și celelalte romane din serie.

Sunt curioasa, ați citit cartea? Sau alte cărți scrise de autori nordici? Ce impresie v-au făcut?