Este chiar atât de sănătos uleiul de canola?

Este chiar atât de sănătos uleiul de canola?

O serie de articole recente m-au determinat să caut cât mai multe informații despre uleiul de canola, informații pe care m-am gândit să vi le spun și vouă sintetizându-le în articolul de azi.

Controversa este legată de răspunsul la întrebarea: este bun sau rău pentru sănătate uleiul de canola? Dar ce este de fapt uleiul de canola? Denumirea de canola este de fapt o prescurtare de la canadian oil și se referă la o varietate de rapiță, o plantă rudă cu varza, broccoli și muștarul.

Fabricat de foarte multă vreme, uleiul de rapiță a fost folosit doar în scopuri industriale, deoarece nu era bun pentru consum din cauza conținutului său în substanțe improprii consumului uman.

Din ulei de rapiță se fabricau și se fabrică în continuare tot felul de lubrifianți pentru mașini, motoare și mecanisme, iar mai nou se fabrică biodiesel, o varietate de motorină sintetică.

În încercarea de a fabrica totuși ulei de rapiță bun pentru consumul uman, s-a recurs la canola, un soi al rapiței care are un conținut redus de acid erucic. Cum canadienii au dezvoltat soiul, denumirea lor s-a extins astfel încât acum vei întâlni peste tot numele de ulei de canola (adică ulei de rapiță bun pentru consum), mai ales în rețetele din revistele nord-americane de profil.

Am pomenit mai sus despre acidul erucic, care este de fapt cel mai toxic component din uleiul de rapiță obișnuit (cel pentru uz în industria constructoare de mașini) și care acid s-a dorit a fi eliminat din uleiul de canola.

Acidul erucic s-a dovedit clar că provoacă infarct și accidente vasculare cerebrale, desigur prin experimente pe șoareci, căci cine dintre oameni s-ar încumeta să participe la un astfel de experiment?

De aceea este obligatoriu de evitat consumul acestuia, indiferent de uleiul care-l conține și cum în cel de rapiță era destul de mult… a fost interzis consumul uman în cazul acestui ulei.

Semințele varietății de rapiță numită canola sunt mult mai sărace în acid erucic și drept urmare din ele se poate fabrica ulei comestibil. Dar să vedem care sunt părerile pro și contra.

• Uleiul de canola are o compoziție foarte apropiată de cea a uleiului de măsline și este drept urmare considerat de către adepți a fi foarte sănătos.
• Contestatarii spun însă că în vreme ce uleiul de măsline și-a dovedit beneficiile pentru sănătate timp de mii de ani, fiind componentă a dietei mediteraneene (cea mai bună din lume pentru sănătate și longevitate), uleiul de canola este consumat de doar câțiva ani și concluziile sunt deocamdată pripite. Uleiul de măsline este fabricat prin presare la rece, prin procedee mecanice, în vreme ce uleiul de canola necesită prelucrări chimice complicate până a ajunge la produsul propice consumului.
• Grăsimile trans prezente în uleiul de canola sunt în limite acceptabile, iar celelalte grăsimi sunt numai bune pentru consum.
• Dimpotrivă, spun cei din „tabăra” contra, grăsimile trans există în uleiul de canola sunt în procent mult prea mare, ori se știe că aceste grăsimi sunt una dintre cauzele bolilor de inimă, atât de răspândite în lume la ora actuală.
• Uleiul de canola are „punctul de fum” la o temperatură ridicată și de aceea este foarte bun pentru a prăji orice în condiții de siguranță alimentară.
• Chiar dacă are „punctul de fum” sus, ba chiar tocmai de aceea, multe componente vor suferi transformări termice care le fac improprii consumului, spun oponenții. Chiar grăsimile trans transformate termic vor deveni periculoase pentru consum, în această logică a argumentării.

Controversele sunt încă la început, dar sunt destul de virulente în presa de peste Ocean. Fiecare tabără își argumentează ideile prin referire la diverse studii științifice. În vreme ce adepții susțin că acele componente nu tocmai „sănătoase” din uleiul de canola sunt în concentrații foarte mici, contestatarii spun că aceleași concentrații nu sunt de fapt mici și nesemnificative în efectele pe care le pot avea asupra stării de sănătate a oamenilor.

În orice caz, din ulei de canola se fabrică niște lumânări parfumate de excelentă calitate, numai bune pentru aprins, nu pentru mâncat. Poate e mai bine să rămânem la această mai sigură utilizare a unui tip de ulei atât de controversat și să mergem la sigur consumând ”bătrânul” ulei de măsline.