Ce înseamnă stare de urgență și când se instituie

Ce înseamnă stare de urgență și când se instituie

Trăim de ceva vreme într-o situație cu totul specială, pe care cei mai mulți nu au trăit-o încă niciodată: măsuri speciale de izolare, restrângerea drepturilor cetățenești, prerogative sporite pentru instituțiile de forță ale statului, foarte multe activități socio-economice suspendate, închiderea școlilor și universităților etc. Aceasta este o stare de urgență.

Dar ce înseamnă stare de urgență? Starea de urgență este o situație specială hotărâtă printr-o declarație guvernamentală, care modifică funcționarea normală a unor instituții: legislative, executive, judecătorești. Starea de urgență se impune în timpul pandemiilor, dezastrelor naturale, după o declarație de război din partea altui stat sau grup de state și în timpul revoltelor populare.

În țările nedemocratice, starea de urgență se poate impune de către guvernanți tocmai pentru a limita drepturile și libertățile cetățenești, pentru a elimina presa independentă sau pentru a găsi un pretext pentru arestarea oponenților regimului. În țările democratice însă, printre care din fericire se numără și țara noastră, pentru decretarea stării de urgență trebuie să existe motive foarte bine întemeiate, potrivit Constituției țării.

Potrivit dreptului internațional de această dată, anumite drepturi și libertăți pot fi suspendate pe timpul stării de urgență, de exemplu autoritățile pot reține persoane, fără proces, dar fără a le încălca însă alte drepturi. Drepturile care nu sunt derogabile nu pot fi suspendate pe timpul stării de urgență. Acestea sunt: dreptul la viață, dreptul la libertate de la arestarea arbitrară, sclavie, tortură și maltratare.

Starea de urgență se declară public, pentru ca toți locuitorii să știe asta și se aduce imediat la cunoștința organismelor internaționale (ONU) motivul/motivele pentru care s-a recurs la această măsură.

În România, starea de urgență se instituie în următoarele situații:

1. existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale;

2. iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.

Potrivit art. 93 (1) din Constituția României, președintele României poate institui, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență, în întreaga țară ori în unele localități, și solicita Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia.

Pe durata stării de urgență sunt interzise următoarele:

1. limitarea dreptului la viață, cu excepția cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război;
2. tortura și pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;
3. condamnarea pentru infracțiuni neprevăzute ca atare, potrivit dreptului național sau internațional;
4. restrângerea accesului liber la justiție.

În istoria post-decembristă, starea de urgență a mai fost decretată doar o singură dată, în ianuarie 1999, în timpul mineriadei de atunci. Dar a fost o situație limitată în timp și spațiu. Acum suntem în stare de urgență din cauza pandemiei cauzată de coronavirusul SARS-CoV-2 și încă nu știm cât se va mai prelungi această stare care ne afectează pe toți.

Multă sănătate și răbdare!