Frica, o emoție negativă foarte periculoasă

Frica, o emoție negativă foarte periculoasă

Frica este o emoție cauzată de existența unor pericole sau a unor amenințări. Acestea pot fi reale sau doar imaginare. Din punct de vedere al evoluției, frica a fost în vremuri străvechi o adaptare la condițiile dificile de mediu: un vânător preistoric care auzea un zgomot într-un tufiș, reacționa imediat din cauza fricii.

Frica îi accelera pulsul, simțurile și capacitatea de reacție. El avea de luat o decizie foarte rapidă: luptă sau fugi. Frica îi făcea pe oameni să se asocieze, să coopereze și să caute împreună soluții la posibilele amenințări.

Indivizii care conlucrau împreună aveau șanse mai mari să supraviețuiască și să se reproducă. Totodată, oamenii au devenit mai „cerebrali” în luarea deciziilor, mai chibzuiți, mai calculați.

Și în zilele noastre frica te face să reacționezi la o amenințare. Există situații și situații, dar și pericole reale sau imaginare. Dacă omul poate să se detașeze repede de ceea ce a trăit pe parcursul unei zile dificile, atunci corpul se va relaxa, se va destinde și nu va resimți efectele cumplite ale stresului. Dar cum cei mai mulți oameni nu pot trece ușor peste cele trăite, frica îi va afecta mult mai mult.

Frica, o emoție negativă foarte periculoasă

Fricile iraționale sunt numite fobii. De exemplu frica de păianjeni se numește arahnofobie (arahnidele sunt familia din care fac parte și păianjenii) iar frica de spații largi, deschise, unde este multă lume se numește agorafobie (agora, în Grecia Antică era piața centrală a orașului).

Desigur nu are nici o logică să te temi de păianjeni, deoarece în majoritatea țărilor nu există păianjeni periculoși, foarte veninoși sau care să te „înhațe”. Mai degrabă poate să îți fie frică de câinii vagabonzi, care pot deveni agresivi și te pot mușca.

Dar nu despre fobii vreau să vorbim în acest articol, ci despre fricile „ascunse”, care nu sunt recunoscute de subiecți și care pot deveni cu atât mai periculoase. Este îngrijorător de mare procentul celor care trăiesc toată viața cu aceste frici ascunse.

O astfel de frică, dacă nu este depășită, prin voință proprie și/sau prin ajutorul unui psiholog, poate cauza adevărate dezastre. Efectiv viața unui om devine un dezastru pentru că el a dezvoltat în copilărie sau în tinerețe anumite frici care au devenit traume.

De exemplu, este scris în codul nostru genetic să fim precauți în ceea ce privește alimentația. A fost o necesitate a evoluției ca oamenii să își facă provizii, ca să aibă ce mânca zilnic, nu doar o dată la o săptămână când apucau să vâneze ceva, în vremuri preistorice.

Acum alimente sunt, ba chiar se aruncă în fiecare an cantități uriașe. Este logic să îți faci niște stocuri decente, să ai în frigider și în cămară niște rezerve. Dar este absolut irațional să cumperi cât nu poți mânca în perioada de valabilitate a alimentului.

La români, care au suferit de lipsuri în perioada comunismului, a devenit o obsesie ca de sărbători să se umple mesele cu cât mai multă mâncare. Din păcate această frică a fost transmisă și copiilor, astfel încât aceștia sunt din ce în ce mai mâncăcioși și mai obezi, cu consecințe negative asupra stării lor de sănătate.

O altă frică „ascunsă” este acea de a nu ști ceva. Există țări în care oamenii senini și zâmbitori îți spun deschis în față că nu se pricep la ceva anume, nu au cunoștințe într-un anumit domeniu, pentru că sunt bine pregătiți și buni la altceva.

La noi, la români, marea majoritate a oamenilor se pricep foarte bine la toate: la politică (asta-i de la sine înțeles), la fotbal (cum să nu), la mașini (mai ales second-hand), la medicină alternativă și leacuri de tot felul, iar mai nou la teorii conspiraționiste legate de coronavirus.

Frica de a nu ști devine un factor care poate declanșa nu doar tulburări de comportament (agresivitate la volan, ca să dăm doar un exemplu), dar și boli (ulcerele de stomac de exemplu au legătură directă cu trăirile psihice).

Într-un articol viitor vom analiza mai în detaliu frica ca și emoție, precum și fricile „ascunse”, ca boală nu doar a individului, ci a întregii societăți.