Cât sunt de adevărate teoriile conspirației (2)
Într-un articol anterior despre teoriile conspirației am promis că voi reveni cu noi detalii despre acest subiect, așa că o voi face acum. În acest „episod” vom pătrunde împreună în „miezul” problemei prezentându-vă datele așa cum sunt ele cunoscute la ora actuală, studiate de specialiști în psihologie, în comunicare, în politici publice și în alte domenii.
După Jesse Walker (scriitor și editor american), într-o lucrare din 2013, există cinci tipuri de teorii ale conspirației, clasificate după „poziția” inamicului conspirator.
- Inamicul din afară este ideea de bază a grupul de teorii conform căreia o țară sau o comunitate este „atacată” de un inamic din exterior, adică o altă țară sau o altă comunitate conspiră pentru distrugerea comunității țintă pentru propriul folos.
- Inamicul din interior plasează de această dată inamicul în interiorul comunității, acesta fiind format din cetățeni pe care nu-i poți distinge de cetățenii obișnuiți. Desigur și în acest caz, conspiraționiștii urmăresc propriul folos
- Inamicul de deasupra este ideea din teoriile care spun că cei din clasele superioare conspiră pentru „înrobirea” claselor „de jos”.
- Inamicul de dedesubt spune că cei din clasele de jos conspiră pentru a „răsturna” ordinea socială existentă.
- Conspirațiile binevoitoare sunt acele conspirații orchestrate de îngeri, care vor să facă un bine umanității.
Michael Barkun (academician american și profesor universitar de științe politice) a identificat și clasificat teoriile conspirației după alte criterii și a enunțat trei tipuri.
- Conspirații pentru un eveniment, sunt acele conspirații care planifică un anume eveniment, desigur în scopul obținerii de avantaje proprii pentru conspiratori. Ca exemple pot fi date asasinatele politice. Acestea reprezintă de altfel exemplul perfect de conspirații care chiar există de cele mai multe ori.
- Conspirații sistemice, sunt conspirații care implică organizații mari și chiar țări, care vor să capete controlul asupra altor societăți mari, prin diverse mijloace, de la coruperea unor decidenți politici și până la infiltrarea în instituții cheie. Ca exemple de mari conspiratori preferați de către adepții acestor teorii pot fi dați evreii, masonii, comuniștii, biserica.
- Superconspirațiile sunt conspirații la scară planetară, care implică desigur forțe oculte ce doresc să obțină foarte multă putere și implicit bani.
Potrivit lui Murray Hothbard (economist american) există conspirații „superficiale” și conspirații „adânci” (profunde). De fiecare dată când se petrece ceva care ar putea sugera că există o conspirație, autorul spune să ne punem întrebarea „cui îi folosește?”, pentru a putea afla eventualii conspiratori.
Marele Noam Chomsky, deși nu exclude posibilitatea existenței unor conspirații, nu este totuși un adept al teoriilor conspirației. El combate aceste teorii prin ceea ce se numește analiză instituțională, potrivit căreia, la fel ca și indivizii și instituțiile au tendința să se autoconserve și „luptă” pentru aceasta. Exemplele le putem vedea la tot pasul: regalitatea, parlamentul, justiție, armata, biserica, cluburile sportive, marile companii etc., toate caută să își păstreze anumite poziții de dominanță, mai ales dacă din asta rezultă și privilegii sub forma câștigurilor materiale însemnate.
După Michael Barkun, deja amintit, teoriile conspirației au priză la public pentru că:
- „Explică” rapid ceea ce oficialitățile nu pot explica. Am pus cuvântul între ghilimele tocmai pentru că de cele mai multe ori argumentele teoriilor conspirației sunt atât de puerile încât nu pot sta în picioare la o analiză adevărată. Dar oamenilor le place să audă o explicație oricât de fantasmagorică decât să nu aibă deloc o explicație.
- Atrag printr-o luptă simplă între forțele binelui și forțele răului. Copiii află de mici din povești și basme că mereu există o înfruntare dintre bine și rău, iar adulții care cresc sunt și ei învățați cu acest mod simplu de a cataloga orice conflict.
- Implică secretul. Oamenii întotdeauna sunt ușor de fascinat cu povești despre lucruri secrete iar instituțiile au avut dintotdeauna secretele lor, pe care le-au folosit ca să își păstreze pozițiile privilegiate.
Desigur, toate teoriile conspirației au adepții lor, iar despre oamenii care sunt mai ușor de influențat am discutat în articolul anterior din serie. Mai trebuie să subliniez faptul că unele conspirații chiar există, dar despre acestea nu știe nicidecum marele public, ci serviciile secrete din fiecare țară, care chiar luptă pentru contracararea acțiunilor vrăjmașe.
Dar acolo inamicul este cunoscut cumva, deoarece agenția din altă țară are nume, adresă, școli de pregătire etc. Nu cunoaștem de multe ori agenții pe care-i trimite în teren și pe aceștia dorim să-i contracarăm concret.
Leave a Reply