Tu știi ce este sindromul Hybris (Hubris)?

Tu știi ce este sindromul Hybris (Hubris)?

Fără să fie (încă) trecut în cărțile de specialitate ca o boală care necesită supraveghere medicală și îngrijire permanentă, sindromul Hybris (sau Hubris) este totuși recunoscut ca o problemă psihică destul de gravă. Atât de gravă încât cândva, în vechime, în Grecia Antică, se ajunsese ca cel atins de acest sindrom să fie vindecat definitiv prin… tăierea capului…

Sindromul Hybris este boala celui afectat de puterea pe care ajunge să o aibă la un moment dat. Nu toți cei ce ajung în funcții care le conferă putere sunt afectați de acest sindrom, mulți păstrându-și echilibrul, sentimentul pozitiv al propriei valori, bunul-simț și simțul măsurii.

Alții însă, când ajung într-o anumită funcție, deodată se simt ca și cum ar fi „buricul pământului”, niște semi-zei numai buni de adorat de plebee.

Să-l recunoaștem prin câteva caracteristici pe un individ „lovit” de sindromul Hybris.

• Narcisismul este primul pe listă. În fond cu toții suntem un pic narcisiști, ceea e și normal, pentru că trebuie să ne iubim și pe noi înșine, dar când tu te crezi cel mai deștept, cel mai frumos și cel mai priceput la toate, atunci da, devine o problemă. Pentru cel cu sindrom Hybris, totul este ca o mare piesă de teatru (sau un film nemaipomenit) în care el are rolul principal.
• Are o preocupare excesivă pentru propria imagine, ceea ce-l face să încerce cu orice preț să apară peste tot în spațiul public, chiar și în emisiuni pentru gospodine, dacă i se ivește ocazia. Despre presa aservită lui și propriului partid ce să mai spunem, îl va prezenta non-stop.
• Comportamentul mesianic este o altă caracteristică. Hybris-ul ce ajunge în funcția care-i dă putere se crede trimisul direct al lui Dumnezeu pe Pământ, el având soluții la toate problemele omenirii.
• Că tot am spus de Dumnezeu, hybris-ul e mereu cu numele lui Dumnezeu pe buze, fiind alesul acestuia pentru a conduce „turma”.
• Hybris-ul se identifică total cu instituția: dacă e ministru, el este de fapt Ministerul, dacă e primar, Primăria este chiar el, dacă e rector, el este, ați ghicit, întreaga Universitate, iar dacă e șef de partid, este chiar Partidul.
• Dacă oamenii inteligenți, culți și înțelepți mai au și îndoieli, mai caută să mai învețe câte ceva din ceea ce nu știu, șeful afectat de hybris are doar convingeri ferme, neclintite (ca idioții).El nu mai trebuie să mai învețe, deoarece le știe deja pe toate. De unde? De la natură, de la Dumnezeu, din genele lui, fără să mai fie nevoie să studieze ceva în plus, că e pierdere de vreme.
• Dacă el le știe pe toate, este clar că nu trebuie să-l contrazici, să-l combați sau să ai altă opinie. Cum să-l contrazici pe trimisul lui Dumnezeu? Cine ești tu să o faci?
• Sindromul hybris îl face pe lider să trăiască de altfel într-o realitatea paralelă, a lui proprie. El nu mai este rațional la un moment dat și nu mai poate lua prin urmare decizii raționale, realiste.
• Șeful „lovit” de hybris este foarte periculos pentru societatea pe care o conduce, pentru că incompetența lui este un real pericol. Dacă nu este înlăturat imediat, el produce dezastre.
• Să-l vezi cum se schimbă după ce nu mai e în funcție… Un adevărat cameleon. Atunci când revine jos, imediat se transformă (poate doar de fațadă). Caută compasiunea celorlalți, pentru că de fapt a fost înlăturat de trădători, ca să nu-și poată el duce la bun sfârșit misiunea de mare salvator al nației.

Mai sunt multe alte manifestări ale celui atins de hybris, cum ar fi mârlănia față de angajați (mai ales dacă sunt femei), ușurința cu care spune minciuni, megalomania etc. În Grecia Antică, acolo unde apare pentru prima oară descrierea acestui sindrom al trufiei celui ajuns șef, se ajungea chiar până la condamnarea la moarte a acestuia, pentru că e mai bine să îndepărtezi un ram uscat decât să contaminezi întreaga pădure.

Din aceleași motive, marii șefi ai romanilor, chiar și împărații, erau mereu urmați de un sclav care avea rolul de a le șopti, când mulțimea îi aclama: memento mori (amintește-ți că ești muritor)! Cred că foarte ușor îi puteți identifica și pe șefii de pe la noi afectați de sindromul hybris!