Ce este un vaccin și cum acționează acesta

Ce este un vaccin și cum acționează acesta

În aceste zile se duce o luptă surdă între cei dispuși să fie vaccinați împotriva COVID-19 și cei ce nu vor, influențați de anti-vacciniștii care sunt de obicei adepți ai teoriilor conspirației. În cele ce urmează vom căuta să explicăm pe scurt ce este un vaccin și cum acționează acesta.

Un vaccin este un preparat biologic al cărui scop este creșterea imunității organismului uman la o anumită boală, de obicei infecțioasă. De cele mai multe ori vaccinurile au caracter profilactic, adică au rolul de a preveni o anumită boală, administrându-se în consecință din timp, dar există și vaccinuri care se pot administra după declanșarea bolii, pentru „a lupta” cu ea (în unele forme de cancer).

Unii specialiști consideră că vaccinurile nu ar trebui numite medicamente, ci mai degrabă remedii. Depinde desigur de accepțiunile termenilor, definiți prin niște convenții. Dar un lucru e clar: un vaccin ajută sistemul imunitar, care depinde și de starea generală de sănătate a fiecărui individ.

Principiul de bază după care funcționează un vaccin este „informarea” corpului despre „cum va arăta” agentul patogen care e posibil „să atace” în viitor, pentru a declanșa ulterior o reacție rapidă de răspuns a sistemului imunitar.

Termenul vaccinus înseamnă în limba latină de la o vacă, care provine de la o vacă și a fost utilizat prima oară de englezul Edward Jenner, care pe la 1796 căuta o metodă de prevenire și tratare a variolei ce apăruse la oameni de la vaci bolnave. Existau totuși diferențe între cele două forme ale bolii, cea de la oameni și cea care afecta vacile.

Însă documente mult mai vechi atestă că prin secolul al X-lea, chinezii utilizau imunizarea împotriva variolei, folosindu-se de cantități infime de puroi din pustulele vacilor bolnave, pentru ca în secolul al XV-lea, tot chinezii să folosească un praf (o pulbere) administrată nazal, tot în acest scop. Iată deci că primul vaccin are o vechime de o mie de ani!

Revenind la perioada în care Jenner și alți medici se străduiau să convingă populația de rezultatele vaccinării, trebuie să spunem că nu le-a fost deloc ușor. Istoria se repetă de când lumea și putem vedea o caricatură din 1808 care îl reprezintă pe doctorul Edward Jenner împreună cu alți doi prieteni (ambii politicieni, unul și doctor) ducând o „luptă” cu anti-vacciniștii care se opuneau noii metode descoperită de medicină pentru prevenirea variolei.

Dar cum se administra pe vremea aceea vaccinul încă primitiv? Pur și simplu se zgâria piele brațului pentru a se pune acolo o cantitate foarte mică de puroi (inactivat) extras de la un om bolnav. Și rezultatele erau notabile, cei imunizați astfel fiind protejați! Metoda cu zgârierea a fost utilizată și la noi multă vreme după cel de-al doilea război mondial, aproape toți părinții și bunicii noștri fiind astfel vaccinați. Pe mâinile lor, în partea de sus aproape de umăr se pot vedea și acum urmele vaccinării sub forma unei cicatrici vindecată.

Genialul savant francez Louis Pasteur, la 1880 a continuat studiile lui Jenner și a introdus a doua generație de vaccinuri. În cinstea ilustrului său înaintaș (a lui Jenner), Pasteur a și propus folosirea termenului de vaccin pentru această categorie specială de medicamente (sau de remedii, cum vreți să o luați). După Pasteur, an de an, cercetătorii au căutat, au găsit și au inventat metode pentru a produce noi vaccinuri pentru alte boli. Unele boli însă nu și-au găsit remediul deocamdată, dar eforturi se fac.

Cei care cred că un vaccin se „face” într-un timp foarte scurt se înșeală, deoarece pentru a-l crea omenirea a avut nevoie și de cei mai bine de două-trei mii de ani de evoluție intelectuală, de acumulare de cunoștințe în toate domeniile. Cu toate aceste cunoștințe „în spate”, se poate trece la realizarea a încă unui pas către cunoașterea tainelor bolilor, a vieții.