Ce este un airbag și cum funcționează

Ce este un airbag și cum funcționează

Acum cred că toate mașinile noi sunt vândute cu airbag-uri în variantele de bază, dar în urmă cu ceva ani acestea erau trecute la dotări opționale. Cu și mai mulți ani în urmă nici nu se auzise de airbag-uri, pentru ca apoi doar unele mașini de lux să le aibă.

Și totuși ce este un airbag și cum funcționează acesta? Și ce înseamnă sintagma SRS AIRBAG pe care o putem citi pe marea majoritate a acestor dispozitive? Vom căuta câteva răspunsuri simple, ușor de înțeles pentru orice cititor al acestui site.

Deși cei mai în vârstă dintre noi au prins vremurile când nici nu știam despre airbag-uri, acestea au fost pentru prima oară gândite, realizate și patentate în 1919-1920! Harold Round și Arthur Parrott au fost inventatorii și ei erau dentiști (!) din orașul Birmingham, Anglia. Sistemul lor era destinat pentru a spori siguranța în… avioane, dar mai apoi și în automobile.

Umflarea sacilor de protecție se realiza cu aer comprimat, dar din păcate acele airbag-uri nu prea funcționau cum trebuie, pentru că deși erau ingenioase, tehnica acelor vremuri nu permitea mai mult. Care era problema? Timpul de reacție desigur, pentru că acesta nu era destul de scurt pentru ca airbag-ul să fie și eficient. Dura destul de mult (aproape o secundă) pentru ca sacul să se umfle, ori acest timp este nesatisfăcător în cazul unui impact. Senzorul mecanic ce declanșa umflarea era, ca orice dispozitiv mecanic, mult prea lent în acest caz.

Pe 18 august 1953 un american pe nume John Hetrick obține primul patent pentru un airbag nou, bazat tot pe umflarea cu aer comprimat. În același an, la câteva luni distanță, și germanul Walter Linderer obține patentul în Europa pentru un sistem asemănător. Ambii erau ingineri și au conceput ceea ce se putea concepe cu tehnologia acelor ani, dar încă airbag-urile nu erau foarte fiabile, de vină fiind tot timpul de răspuns mult prea lung.

Inginerul japonez Yasuzaburou Kobori inventează în 1964 airbag-ul cu umflare prin reacție chimică explozivă, așa cum sunt toate aceste dispozitive la ora actuală. De fapt nu este vorba de un explozibil clasic, ci de o substanță numită azidă de sodiu, care produce foarte mult azot (gazos) într-un timp extrem de scurt, adică un gaz complet inofensiv pentru sănătatea omului.

Abia după ce americanul Allen C. Breed a inventat în 1967 un tip de senzor cu răspuns de ordinul milisecundelor, airbag-urile au putut să fie perfecționate pentru a fi folosite pe scară largă, dar tot au mai durat ceva ani până când să fie acceptate de către toți producătorii de automobile.

Acum într-un timp extrem de scurt, de la 30 la 50 de milisecunde, airbag-ul răspunde și este eficient pentru a reduce efectele unui accident în ceea ce privește rănirea persoanelor din automobil. Au urmat și alte invenții și inovații care au făcut ca airbag-urile actuale să fie fiabile și mai ales accesibile ca preț, deoarece ele trebuie să echipeze toate automobilele.

Literele SRS provin de la Supplemental Restraint System, adică sistem suplimentar de reținere și desemnează un standard pentru airbag-uri care funcționează în strânsă legătură cu centurile de siguranță. Adică cele două sisteme sunt „cuplate” prin senzori și partea electronică de comandă, pentru ca să fie diminuate cât mai mult posibil efectele unui accident și riscurile pentru viața pasagerilor automobilului.

La automobilele Renault putem citi în loc de SRS, SRP, care înseamnă cam același lucru, adică System for Restraint and Protection (by Renault), doar că firma în cauză a dorit să arate astfel că au dezvoltat propriul lor sistem. Ei susțin că au înglobat în acest sistem toate componentele pentru siguranță ale automobilului, adică totul este controlat electronic de senzori și computerul de bord.

Dar indiferent cum se numesc aceste sisteme, este bine să le avem în mașină, dar este și mai bine să conducem preventiv, pentru a nu fi în situația să avem parte de un accident!