De vorbă cu mine însumi (recenzie) autor Prentice Mulford, cu subtitlul Puterea interioară și cum s-a folosim, Editura Libris Editorial, Brașov 2017, Colecția Mind.
Chiar de la începutul cărții îți poți da seama că te afli în fața unei lucrări clasice, citind anii între care a trăit autorul, adică 1834-1891. Mulți ani după aceea lucrările destinate dezvoltării personale „au explodat”, începând cu perioada interbelică și continuând desigur până în vremurile noastre. Practic îl putem considera pe Prentice Mulford un pionier în acest domeniu, al cărților motivaționale.
Cartea este una foarte ușor de citit și am considerat-o inițial, după primele pagini, puțin naivă, în comparație cu scrierile actuale, care însă beneficiază și de ultimele descoperiri în domeniul neuro-științelor. Dar trecând peste acest aspect, mai apoi cartea se descoperă cititorului ca o veritabilă înșiruire de perle de înțelepciune. Fiecare pagină le conține și va fi o încântare pentru cititor să le savureze pe îndelete.
Sfaturile pe care le primești în carte de la Prentice Mulford sunt foarte de logice și de bun simț și le vei putea găsi cu siguranță și în alte scrieri ce cuprind înțelepciunea popoarelor, începând cu vechii egipteni, babilonieni și greci. Pur și simplu sunt idei clare despre cum să duci o viață frumoasă, liniștită și în armonie cu ceilalți, dar și cu tine însuți.
„Uitați-vă la bărbații sau la femeile nemulțumite, posomorâte, melancolice și irascibile și veți vedea pe chipurile lor dovada acțiunii acestei forțe silențioase a gândurilor lor neplăcute, care cioplește, taie și le dă expresia actuală. Asemenea oameni nu au niciodată o sănătate înfloritoare, pentru că această forță acționează asupra lor ca o otravă și creează un fel de boală.”
Am dat aici un citat care vine să puncteze ideea autorului că gândurile noastre sunt deosebit de importante în a ne crea o lume proprie, o realitate interioară, care ne poate face să trăim frumos, sau din contră, ne poate îmbolnăvi.
Acum nimeni nu se mai îndoiește de legătura foarte strânsă dintre gânduri, sănătatea creierului și a trupului, iar cercetări serioase bazate pe măsurători ale activității bio-electrice a creierului vin să confirme fapte altădată doar intuite, sau descoperite prin observații îndelungate.
De mare folos pentru oricine mi s-au părut și sfaturile autorului referitoare la Arta învățării, capitol care deși a fost scris cu un secol și mai bine în urmă, conține idei care se dovedesc mereu și general valabile. Din păcate unii nu au înțeles nici acum că învățarea nu înseamnă memorare și că învățarea trebuie să fie activă, bazată pe împletirea strânsă dintre cunoștințele teoretice și cele practice, întărite prin multă muncă și exercițiu.
O altă idee pe care de asemenea ar trebui să o înțeleagă toți este că învățarea este un proces în care cel ce învață trebuie să se auto-motiveze. Dacă copilul elevul sau adultul nu vrea să învețe, nu o va putea face niciodată, sau nu va învăța niciodată așa cum trebuie.
Am mai remarcat în scrierea lui Prentice Mulford și influența învățăturilor creștine, pentru că el face mereu referire și la idei exprimate în Biblie, dar și la preceptele morale specifice creștinismului. Cartea, pe care eu mi-am comandat-o de la Libris, nu este însă una religioasă, ci una de dezvoltare personală, care reușește, dincolo de unele naivități, să te acapareze cu totul într-o lectură plăcută, fie că ești acasă, în tren sau pe o plajă însorită.
Voi ați citit cartea? Cum vi s-a părut/ați citi-o?
Leave a Reply