Ce sunt acarienii și de unde le vine numele

Ce sunt acarienii și de unde le vine numele

Odată cu venirea anotimpurilor calde, primăvara și vara, alături de soare, căldură, renașterea întregii naturi și bucurie sufletească, vin și unele probleme legate de micile gângănii cu care împărțim planeta. În vreme ce unele sunt complet inofensive, altele sunt deranjante și sâcâitoare, ba mai pot transmite și unele boli foarte urâte.

Nu o să discutăm în acest articol despre insecte, ci despre acarieni, care au ajuns o obsesie pentru multă lume obsedată sau doar preocupată de curățenie. Pe vremea copilăriei mele nici nu exista acest subiect, nu pentru că nu ar fi fost și atunci acarieni pe Terra, ci pentru că aceștia nu prea erau studiați atât de mult ca acum.

Acarienii sunt o ramură a arahnidelor („neamul păianjenilor” adică) și se înrudesc prin urmare cu păianjenii și scorpionii. Arahnidele nu sunt insecte, deci nici păianjenii nu sunt insecte, cum greșit cred foarte mulți oameni, deși în cărțile de Biologie din gimnaziu este specificat acest fapt și se atrage atenția asupra acestei confuzii. Nici acarienii nu sunt insecte.

Din neamul acarienilor fac parte căpușele și păduchii, ca să ne facem o idee rapidă cam ce ar fi aceste organisme. Există la ora actuală peste 50 de mii de specii de acarieni cunoscuți, studiați și clasificați de oamenii de știință, dar se crede că ar putea exista chiar și un milion de specii. Adică cele mai multe specii de acarieni nici nu au fost încă descoperite. Termenul de acarian vine din greaca veche, ca de altfel mulți alți termeni din științe. Akari desemna o specie de căpușă.

Dar de ce pot să mai existe atâtea necunoscute în ceea ce privește aceste viețuitoare? De ce pe vremea copilăriei mele nu era obsesia privind acarienii? Răspunsul este foarte simplu: datorită micimii lor nu prea aveau cum să fie studiați. Cea mai mare parte a speciilor de acarieni au dimensiuni de la 0,08 mm (8 sutimi de milimetru) și până la 1 mm. Există însă și foarte puține specii care pot să ajungă la 1 cm sau chiar la 2 cm.

Drept urmare, cea mai mare parte a speciilor de acarieni nu pot fi văzuți decât la microscop, iar unele specii nici măcar la microscopul optic, ci doar la cel electronic. De aceea este și foarte greu să fie descoperite toate speciile existente și e posibil ca pe viitor să fie descoperite sute și mii de specii noi.

Foarte multe specii de acarieni sunt paraziți care pot infecta omul sau alte viețuitoare. Căpușele, păduchii și sarcoptul râiei sunt doar puține exemple ca să ne facem o idee. Dar cam orice animăluț din lumea asta poate avea o specie parazită de acarian care să-l infecteze. Albinele au și ele păduchii lor, care nu se văd cu ochiul liber și care dau multă bătaie de cap apicultorilor. Și multe specii de plante au acarieni paraziți, care le parazitează.

Acarienii trăiesc cam în orice mediu de pe Terra, în apă, în aer (atașați de grăuncioare de praf), în sol și pe sol, în casele noastre. Nu prea e plăcut să știi că orice ai face îi ai prin preajmă, așa-i? Dar nu trebuie să fim obsedați de această idee, pentru că mulți acarieni își fac doar „treaba lor”, adică descompun resturile de materie organică.

Așa se hrănesc ei, cu ceea ce rămâne „de la masa bogaților”. Biologii de altfel sunt unanimi în a recunoaște faptul că acarienii au un rol esențial în sistemul de descompunere din natură. Consumând resturile organice, multe specii sunt și un fel de sanitari ai naturii, ca de altfel multe alte gângănii al căror rol noi nu-l cunoaștem.

Nu putem scăpa definitiv de ei, dar ne putem feri de cei care sunt paraziți periculoși prin curățenie.