Pe ce se tipăreau cărțile în trecut?

Pe ce se tipăreau cărțile în trecut?

Pe ce sunt tipărite cărțile? Iată o întrebare care poate părea destul de banală, dar care nu este în fond simplă. Vom răspunde automat că da, știm cu toții că hârtia este materialul pe care sunt tipărite cărțile și așa și este în vremurile noastre.

Dar nu a fost tot timpul așa și până să se ajungă la producția de cărți din zilele actuale, tipărite preponderent pe hârtie, au trecut mii de ani de evoluție. În cea mai mare parte a istoriei, cărțile au fost inaccesibile celor mai mulți dintre oameni și de aceea ar trebui ca acum să apreciem faptul că acum oricine și le poate permite să le cumpere sau să le împrumute de la bibliotecă.

Deci, pe ce se tipăreau cărțile în trecut? Haideți să vedem împreuna câteva informații interesante despre acest subiect.

• Popoarele din zona Mesopotamiei, începând cu asirienii, au învățat să scrie pe tăblițe de lut, pe care mai apoi le ardeau, ca să devină dure și să nu se piardă scrisul. Ceea ce produceau ei nu erau cărți propriu-zise, deși au rămas scrise astfel și opere literare, vechi deci de peste 5000 de ani! Marea majoritate a tăblițelor de lut ars mesopotamiene erau însemnări contabile, deoarece un stat are nevoie ca să funcționeze de… socoteli.
• Egiptenii au fost cei care au inventat cea mai rudimentară formă de hârtie de scris, anume papirusul. Foile de papirus erau făcute din planta numită papirus, ce creștea în Delta Nilului. Foile tăiate din plantă erau apoi bătute cu un fel de ciocan din lemn, uscate și tăiate la dimensiunile dorite. Cum procesul de fabricație cerea multă îndemânare și multe cunoștințe, papirusul era scump și nu se putea risipi. De aceea și scribii, adică cei ce scriau pe papirus, nu erau oameni neînsemnați, ci unii foarte apreciați în societatea egipteană, profesioniști desăvârșiți în munca lor.
• Romanii și mai apoi europenii în Evul Mediu timpuriu, au utilizat piei de animale ca suport pentru a scrie cărți și tot felul de alte documente. Se utiliza piele netăbăcită, cel mai adesea de oaie, capră sau vițel, care era prelucrată prin tehnici speciale pentru a fi cât mai subțire. Pielea se întindea în anumite condiții pentru a se subția, dar având mare grijă să nu se rupă, acest lucru realizându-se în special prin controlul umidității și al forței de întindere. Se înțelege că pielea pentru scris, numită și pergament, era destul de scumpă. În zilele noastre termenul de pergament se folosește și pentru anumite tipuri de hârtie.
• Și dacă tot am pomenit mai sus cuvântul hârtie, adică suportul cel mai utilizat pentru a tipări cărțile în prezent, aceasta a fost inventată de chinezi. În anul 105 D.Hr., un eunuc pe nume Cai Lun de la curtea împăratului Han, este creditat cu invenția hârtiei, deși anumite variante se cunoșteau în China acelor vremuri de 200 de ani. Hârtia are la bază celuloza, adică substanța din fibrele celor mai multe dintre plante, însă nu din orice plantă se poate fabrica hârtie. Acest formidabil material artificial produs de om din plante, prin procedee mecanice și chimice, are multiple utilizări, nu doar ca suport pentru a tipări cărți.

Deși nu putem vorbi de cărți tipărite, acum acestea pot fi citite și în format electronic, adică pe un ecran de computer, telefon, tabletă sau e-book reader. Cel mai important este însă ca să le citim și să-i deprindem și pe copiii noștri s-o facă, deoarece cine are carte, are parte, indiferent de ce mai cred unii-alții și asta de când lumea.

Vă place să citiți cărți? În ce format le preferați?