Neurofilosofia– autor Patricia Smith Churchland, cu titlul complet și subtitlul Neurofilosofia: Spre o știință unificată minte-creier, Editura Cartea Românească Educațional, Iași 2020, traducere din limba engleză de Teodora Lucescu și prefață de Oana Camelia Șerban
Iată că în sfârșit a apărut și la noi Neurofilosofia, carte de referință în domeniul filosofiei dar și al neuro-științelor, carte publicată pentru prima oară în 1989! Patricia Smith Churchland este o figură marcantă a filosofiei canadiene și americane, reputat profesor universitar la San Diego, California și pionier în acest domeniu nou, considerat a fi la granița dintre filosofie și științele creierului.
Aceasta s-a născut în 1943 în Canada, în orășelul Oliver din British Columbia. În același stat canadian a absolvit și facultatea, la University of British Columbia din Vancouver. A avut apoi o carieră universitară începând cu gradul de asistent universitar la University of Manitoba, pentru a continua apoi ca profesor în Statele Unite la Princeton, San Diego, Pittsburgh, în Anglia la Oxford și chiar în Rusia la Moscova (ca profesor asociat, colaborator)! Este cu alte cuvinte un reputat savant cu largă recunoaștere internațională.
Ca și orientare Patricia Smith Churchland este un filosof analitic, ce leagă natural procesele de gândire de tot ceea ce ne înconjoară: mediu, educație, modele culturale pre-existente și desigur procesele cognitive din creier. În fond aici stă esența neurofilosofiei, în împletirea strânsă dintre ideile filosofice și felul în care funcționează creierul uman: creierul filosofului are limitele lui, date de foarte mulți factori iar funcționarea acestuia este condiționată de legile biofizicii și biochimiei care nu pot fi încălcate, pentru că sunt legi obiective ale naturii.
Practic filosoful nu creează o lume de idei abstracte și complet independente de ceea ce există în jurul lui, ci idei foarte legate de ceea ce trăiește el în lumea reală. Iar dacă filosofia mai este și strâns legată de neuroștiințe, de științele cogniției și de celelalte științe „clasice” dacă le putem spune așa, am putea să înțelegem cam cu ce se ocupă neurofilosofia.
Lucrarea foarte vastă, de aproape 700 de pagini este structurată în trei părți și o puteți comanda de la Libris.
Partea I, numită Elemente de neuroștiințe, chiar asta face, ne introduce în lumea pur fizică a alcătuirii creierului și întregului sistem nervos. După un scurt istoric al neuroștiințelor, vom afla concret despre neuroni și despre modul în care aceștia funcționează, deși încă nu este pe deplin înțeles și/sau acceptat. Vom afla chiar și ce metode se folosesc pentru a studia interiorul creierului, adică imagistică medicală, deoarece lucrarea este una științifică, bazată pe dovezi, dar și pe ipoteze îndrăznețe.
În partea a II-a, Progrese recente în filosofia științei, ne vom pune la curent cu cele mai noi tendințe din acest domeniu, pentru a înțelege unde anume ne aflăm și ce perspective de dezvoltare urmează. Este de la sine înțeles că autoarea nu va începe o incursiune în istoria filosofiei, chiar dacă îi pomenește la început pe Platon, Descartes, John Locke sau Immanuel Kant. Această parte a doua a cărții poate fi citită și separat de restul, doar ca o lectură plăcută și agreabilă despre filosofie în general., cu accent pe epistemologie (teoria cunoașterii științifice). Era și firească această aplecare, deoarece neurofilosofia este foarte strâns legată de filosofia științei.
În partea a III-a, O perspectivă neurofilosofică, vom intra în teoriile despre funcționarea creierului, pe care savanții actuali îl consideră mult mai mult decât un uriaș și foarte complex computer. Creierul este mult mai mult decât atât, iar în studierea lui se folosesc nu doar tehnici moderne de imagistică, ci și modele matematice complexe, precum și simulări computaționale.
Lucrarea așa cum am mai pomenit, este una științifică, plină de referințe și trimiteri la surse diverse, bogat ilustrată cu desene și scheme. Dar deși este o lucrare științifică, se poate citi destul de ușor, „ca un roman”, pentru că autoarea are un stil foarte „prietenos” de a-și expune ideile, argumentele, părerile și rezultatele cercetărilor sale.
Este o carte de referință și cred că ar fi utilă unor largi categorii profesionale, nu doar filosofilor. Inginerii, medicii, studenții de la științe reale sau orice persoane dornice de cunoaștere, pot afla din această carte foarte multe lucruri interesante, pentru un interes anume sau pur și simplu pentru cultura generală.
Leave a Reply