Educaţia STEM – ce este și cum a evoluat în timp

Educaţia STEM – ce este și cum a evoluat în timp

Despre educația STEM am mai scris și cu alte ocazii, dar acum ne-am propus să discutăm câte ceva referitor la nivelul de implementare a acesteia în unele țări ale lumii. Pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu termenul, STEM este un acromnim care vine de la cuvintele din limba engleză Science, Technology, Engineering şi Mathematics (traduse desigur prin Ştiinţă, Tehnologie, Inginerie şi Matematică).

Este o realitate faptul că în cele mai multe țări ale lumii elevii au devenit pe parcursul anilor din ce în ce mai puțin interesați de științele exacte, de cele numite din sfera reală. Ce umaniste, fără să supărăm pe nimeni, par mult mai ușor de abordat, iar majoritatea elevilor le aleg în detrimentul matematicii.

Elevii efectiv „fug de matematică” și asta n-ar fi o problemă dacă odată cu ea nu s-ar produce dezechilibre majore în societate: pe de o parte societatea este din ce în ce mai tehnologizată și are nevoie de forță de muncă pregătită în domeniul științelor  exacte, iar pe de altă parte elevii aleg calea ușoară, a continuării studiilor liceale și superioare în zona disciplinelor mai ușoare.

De aceea în foarte multe țări ale lumii a început efectiv o ofensivă în această direcție, a educației STEM, care să-i facă pe elevi și studenți să aleagă și domeniul științelor reale. A trecut de atunci mai bine de un deceniu din 2009 când ideea a început să fie implementată. În ce stadiu ne aflăm acum?

Datele pe care le-am putut găsi pe internet, deci date publice, arată că progresul este deosebit de lent în cele mai multe țări din lume care au înțeles necesitatea orientării spre o educație STEM.

Franța, Germania și Austria stau ceva mai bine, dar aceste țări au și o veche tradiție în învățământul centrat pe științele exacte. Canada însă, deși este situată peste Statele Unite, cu 21,2% absolvenți STEM din totalul absolvenților de universități, mai are încă mult de recuperat pentru a anula dezechilibrele de pe piața muncii. Un miliardar filantrop oferă chiar burse mai mult decât consistente, de 60000 de dolari anual, unor studenți care decid să urmeze studii în domeniul științelor reale.

Pe primul loc în lume se află Finlanda, care a reușit să ajungă la 30% absolvenți STEM din totalul absolvenților de învățământ superior.

Deși credeam că o țară cum este China nu are probleme în a pregăti suficient de mulți specialiști în inginerie și științe, în realitate nu este așa. Până și chinezii au inițiat programe vaste pentru a determina elevii și studenții să se specializeze în inginerie și matematică. Început mai târziu, prin 2016-2017, programul lor are ținte precise care trebuie atinse până în 2030 (unele) și 2050 (altele). Chiar dacă la ei se pare că statul poate dicta cam ce vrea, iată că elevii nu pot fi obligați să învețe, dacă nu vor să o facă.

În India, salariile foarte mari, comparativ cu cele ale oamenilor de rând, pe care le au cei pregătiți în inginerie și informatică, a făcut ca anual numărul de absolvenți să crească. Și vecinii lor pakistanezi se pare că au înțeles că se poate ieși din sărăcie doar crescând specialiști care să lucreze în inginerie și tehnologie.

Statele Unite au o uriașă putere de a absorbi specialiști de peste tot din lume și concomitent cu măsurile pe care le-au luat pentru a-și crește singuri inginerii, au căutat să faciliteze și imigrația creierelor.

Nu am găsit date despre România, dar de la noi încă se pleacă pe capete, nu doar pentru bani mai mulți, ci și pentru a obține mai mult respect și recunoaștere socială.