Strategia oceanului albastru (recenzie)
autori W. Chan Kim și Renee Mauborgne, cu subtitlul Cum să creezi un spațiu de piață necontestat și să faci concurența irelevantă, Editura Publica, București 2015
Am tot auzit despre strategia oceanului albastru și, când am văzut cartea cu același nume pe rafturile virtuale de la Libris.ro mi-am comandat-o si eu. Este o carte de referință în domeniul strategiilor de dezvoltare a companiilor, dar și în domeniul economic în general. Fără doar și poate lumea s-a schimbat enorm în ultimele decenii, iar odată cu ea și companiile: ori aleg să-și schimbe strategiile, ori dispar.
Strategia oceanului albastru te atrage încă de la coperți și aici le am în vedere pe toate cele patru, deoarece comentariile și scurtele prezentări sunt deosebit de incitante. Autorii sunt profesori de strategie și management la un prestigios institut francez, INSEAD, care acum este unul mondial, deoarece operează și în afara Europei, în Asia, Orientul Mijlociu și America de Nord.
Inițial mă gândeam că avem de-a face cu autori americani, știut fiind faptul că mai mereu în istorie americanii au fost cei mai inovativi și cei care s-au remarcat prin organizarea de excepție a activităților din companii. Iată însă că există și idei excepționale venite de pe alte continente, Europa în acest caz, deși foarte multe dintre companiile analizate în carte și date ca exemplu sunt americane.
Dar ce este de fapt acest ocean albastru? Trebuie să recunosc faptul că autorii au ales metaforic această denumire care se potrivește de minune pentru a explica și a înțelege foarte bine conceptele pe care se bazează teoria lor, verificată în practică. Ei bine, oceanul albastru sugerează un mediu economic în care există un loc pentru toată lumea, un spațiu de piață uriaș și care rămâne să fie descoperit, inventat.
Până acum, în viața economică obișnuită, orice companie se străduia să ducă o luptă titanică cu companiile rivale, concurente, pentru acapararea și menținerea piețelor de desfacere a produselor lor. Ideea era să-ți întreci mereu concurența, să-ți „mănânci” concurența, să o anihilezi, să o distrugi, ca să poți să-i iei locul. La rândul tău și tu vei fi „vânat” de concurență, „mâncat”, anihilat. Un astfel de mediu ostil, dur, concurențial este denumit ocean roșu. Marea majoritate a companiilor „trăiesc” într-un ocean roșu.
Cele mai multe companii își întemeiază strategiile de marketing, de creștere, de dezvoltare, pe principiile luptei din oceanele roșii „însângerate”, în care cu greu poți răzbi și unde cu greu poți supraviețui. Și autorii ne dau exemple, dar și fiecare cititor în parte poate găsi exemple de companii care acum câteva decenii erau în top, iar între timp au dispărut.
Dacă însă vom privi în topul marilor companii multimiliardare de acum, vom descoperi că multe dintre ele nici măcar nu existau acum două decenii. Cum de au crescut acestea atât de spectaculos și cum de au reușit să-și învingă concurența? Ei bine, aceste companii multimiliardare de azi, nici măcar nu și-au propus să-și învingă concurența. Pur și simplu atunci când au apărut, ele nu aveau concurență.
Acesta este mediul oceanelor albastre, locul în care o companie se dezvoltă repede, cu o viteză amețitoare, tocmai pentru că acea companie vine cu ceva atât de nou încât nu are concurență. Dar cum se poate să nu ai concurență? Este simplu, nimeni nu mai oferă în acel moment acele lucruri sau acele servicii pe care tu ca și companie le oferi. Nu te lupți „să furi” clienții de la nimeni, nu concurezi cu nimeni și unica ta strategie este să te menții în oceanele albastre inovând mereu, fiind prima companie ce oferă acel ceva pe care nimeni nu-l mai are.
Cartea este deosebit de incitantă, dar după primele capitole devine mai grea, deoarece autorii vor face analize economice pertinente și vor da exemple concrete. Nu este o carte de povești, ci una de specialitate, pe care însă oricine ar putea să o citească, fie că este antreprenor, fie că este un cititor inteligent care vrea să-și lărgească continuu orizontul de cunoștințe.
Pentru o companie, fie ea și de succes, care „se bălăcește” în oceanele albastre, va fi cu timpul o provocare să se mențină în acele oceane albastre și să nu revină în oceanele roșii, zonele „clasice” ale luptelor din domeniul economic. Tocmai aceasta este provocarea cea mai dificilă, să te menții în oceanele albastre, sau măcar o proporție însemnată din activitatea companiei tale să se regăsească în acea „zonă”, deși o altă parte a companiei, se va mai „bălăci” totuși și în zona oceanelor roșii.
Căutând mai multe informații pe internet am aflat că există și critici referitoare la această teorie a strategiei oceanelor albastre, dar fără critici nici o teorie nu ar mai fi atât de valoroasă. În orice caz, exemplele de succes ale companiilor multimiliardare care au crescut din nimic în ultimele decenii nu pot fi în nici un caz contestate, iar faptul că orice companie trebuie să inoveze continuu ca să aibă succes, iarăși nu poate fi contestat.
Lectură plăcută și succes în afaceri dacă sunteți antreprenori
Hmmm, interesant titlu. Chiar nu știam nici de carte și nici de teoria în sine, însă cred că s-ar putea să îmi fie utilă cândva această carte. Mulțumesc pentru recomandare!
Cu drag 🙂