Tu știi ce înseamnă „a nimerit orbul Brăila”? De unde vine această expresie?
În mini-serialul nostru despre unele expresii sau locuțiuni verbale, astăzi am ajuns la o expresie românească pură: a nimerit orbul Brăila. Aceasta se folosește atunci când cineva are de făcut ceva ce n-a mai făcut și nu știe cum să procedeze sau când cineva dorește să ajungă într-un loc unde n-a mai fost, iar cu aceste cuvinte este încurajat că va reuși. Așa cum un orb a reușit să nimerească Brăila, adică să ajungă în acest frumos oraș românesc de la Dunăre, tot așa și cel ce purcede să facă ceva nou va reuși și se va descurca în cele din urmă.
Referitor la originea acestei expresii, s-au făcut multe speculații, diverși specialiști de prestigiu argumentând într-un fel sau altul detaliile istorico-lingvistice și contextul în care expresia ar fi apărut. În orice caz, această expresie este de dinainte de 1850 și apare scrisă în Povestea Vorbei de Anton Pann: Cine întreabă nu greșește. Orbul cu întrebarea a nimerit Brăila.
Primele încercări ale lingviștilor se leagă chiar de orașul dunărean care are o istorie foarte veche. Acesta a fost vreme îndelungată singurul port românesc la Dunăre, iar înainte de asta a fost raia turcească și de asemenea port important. Toată rețeaua de drumuri din Bărăgan convergea către acest oraș de unde grânele se încărcau pe corăbii și vapoare pentru a fi apoi transportate către alte țări, Turcia și Grecia în special. Urmând după indicații simple drumurile Bărăganului era imposibil să nu ajungi la Brăila, chiar orb fiind.
Bătrânii Brăilei însă spun că expresia originală era a nimerit ca orbul prin Brăila, cu referire la dispunerea străzilor din acest oraș, în formă de semicercuri concentrice, iar alte în evantai (razele din semicerc). Adică străzile ce pleacă din Dunăre ajung să se termine tot în Dunăre, iar celelalte, perpendiculare pe primele, converg către centru.
Mai există și o legendă despre un copil brăilean orb care s-a pierdut de părinții lui, după ce diligența cu care călătoreau a fost atacată de tâlhari, undeva în apropierea Dunării, la sud de Brăila. Copilul a primit indicații de la oamenii de treabă dintr-un sat să urmeze cursul fluviului în direcția de curgere a acestuia și cu siguranță va ajunge în orașul-port unde își va găsi rudele.
O altă explicație, surprinzătoare de data aceasta, se referă nu la orașul Brăila, ci la numele lui Louis Braille, francezul care a inventat alfabetul cu puncte în relief pe care-l folosesc orbii din toată lumea, pentru a citi cărți special tipărite destinate lor. Încă dinainte de 1850 primele cărți în alfabet Braille au apărut și în Țara Românească, iar orbii întrebau unde este Braille, adică librăria unde puteau găsi cărțile destinate lor. „Contaminarea” a apărut imediat ca în multe alte cazuri din limbă și în expresie a ajuns numele orașului Brăila, printr-o ciudată coincidență.
În orice caz, chiar dacă originile expresiei nu au fost în mod cert deslușite, îndemnul adresat unei persoane șovăielnice sau nehotărâte este unul pozitiv: încearcă și te vei descurca, așa cum au făcut-o și alții înaintea ta!

Chiar nu știam de unde provine expresia, cu toate că o folosim și noi. Însă îmi place nota sa pozitivă.
Da, da, e o nota pozitiva 🙂 Iar Braila e un oras superb!