Invenții care au schimbat lumea. Mobilierul IKEA
Astăzi vom discuta nu neapărat despre o invenție a unui produs în sine ci despre invenția unui concep pe care îl cunoaștem cu toții cu denumirea populară de mobilier IKEA. Dar nu doar firma suedeză-olandeză produce în zilele noastre mobilier de acest tip, ci marea majoritate a producătorilor de mobilă.
Este suficient să vizităm câteva magazine de profil și să descoperim că foarte multe produse majoritatea chiar am putea spune, sunt piese de mobilier care trebuie asamblate acasă. Cum și de ce s-a ajuns până aici?
Feodor Ingvar Kamprad era în 1943 un tânăr suedez de 17 ani care lucra deja de multă vreme, de pe la cinci ani, în domeniul micilor afaceri. El a început să vândă inițial chibrituri, pe care le cumpăra vrac și le împacheta singur în cutiuțe mai mici. A vândut și pește și decorațiuni de Crăciun și multe alte lucruri, ca să facă banii pe care orice copil și-i dorește. Mama sa era suedeză, dar tatăl avea origini germane și de la ambii el a moștenit spiritul de disciplină și muncă tenace.
La 17 ani așadar a înființat IKEA, deoarece a constatat, în timp ce vindea mobilă, că aceasta era foarte dificil de transportat și implicit operațiunea de transport presupunea costuri mari. Câte mese întregi poți încărca într-un camion? Dar dulapuri? Cum le duci la clienți?
Studiind împreună cu unchiul său masa din bucătărie a acestuia, au descoperit că dacă picioarele ar fi demontate, s-ar putea imagina un pachet mult mai mic și mai ușor de transportat, într-un camion încăpând astfel mult mai multe mese. Așa că a înființat IKEA, ale cărei inițiale provin de la Ingvar Kamprad (numele lui), Elmtaryd (numele fermei familiei) și Agunnaryd (numele satului în care locuiau).
Compania suedeză a crescut enorm, fiind astăzi o multinațională care și-a mutat sediul la Delft, în Olanda și care are acum afaceri de peste 38 de miliarde de dolari anual, după date din 2018. Tot în 2018, la 91 de ani, s-a stins din viață și fondatorul companiei care a lăsat moștenire umanității mobila la prețuri accesibile.
Afirmația de mai sus nu este lipsită de temei, chiar dacă produsele originale IKEA sunt mai scumpe decât produsele similare ale firmelor care au decis să urmeze modelul de afacere din domeniul producției și vânzării de mobilă. Eu personal îmi amintesc cât de scumpă era mobila în vremea când eram copil și cât de greu puteau părinții să o cumpere.
La fel în primii ani de după 1989, când în țara noastră încă se găsea mobilă „clasică”, aceasta era extrem de scumpă și chiar greu de procurat. Acum însă mobilierul este accesibil ca preț, deoarece este de tip IKEA, adică este nevoie să ți-l montezi singur acasă.
A produce mobilier de acest tip este însă o provocare pentru orice companie producătoare, deoarece proiectarea lui reprezintă punctul cheie al procesului. Realizarea componentelor cu ajutorul roboților industriali presupune de asemenea tehnologie avansată, mașini performante și deosebită precizie, posibilă prin programare.
Unii sceptici ar putea spune că acest tip de mobilier nu este așa de solid, în comparație cu mobilierul clasic, „monobloc” ca să-i zicem așa, dar aceasta este o prejudecată. Și mobilierul care se montează acasă poate fi extrem de solid și poate rezista foarte mulți ani. Calitatea este desigur legată și de preț și vei avea produsul dorit pe care vei plăti prețul corect, desigur mai mult dacă vrei calitate înaltă.
Revenind la fondatorul grupului IKEA, se știe că toată viața lui Ingvar Kamprad a fost un om foarte chibzuit cu banii, deși era multimiliardar. Îi sfătuia și pe muncitorii lui să fie chibzuiți cu banii și să nu facă risipă. Era apreciat de ecologiștii din toată lumea pentru că susținea cu fervoare reciclarea și evitarea risipei de orice fel și pentru că mereu a susținut cu fonduri mișcările „verzi”.
Chiar în compania lui era maniac să se evite risipa de resurse de orice fel, nu pentru a obține un profit mai mare, pentru că oricum finanța cu generozitate evenimente caritabile, ci pentru că așa simțea el și așa cred că ar trebui să facem cu toții.
Leave a Reply