I love me. Calea spre iubirea de sine – David R. Hamilton (recenzie)

I love me. Calea spre iubirea de sine – David R. Hamilton (recenzie)

Ți-ai  pus vreodată întrebarea: oare eu cât de mult mă iubesc? Cred că puțini dintre noi ne-o punem, din păcate. Iubirea de sine a fost mulți, și încă mai este considerată, similară cu a fi egoist. Adică, vai, cum să te iubești pe tine? Suntem învățați să privim mai mult în exterior și să oferim exteriorului tot ce avem noi mai bun. În felul acesta suntem considerați oameni buni, oameni cu suflet mare, oameni generoși etc.

Da, e ok să fim așa însă de unde să tot oferi în dar dacă nu ai? Resursa de iubire nu e infinită decât atunci când tu te iubești în primul rând pe tine. Iubindu-te pe tine în fiecare zi, rezervorul cu iubire se umple și în felul acesta ai de unde să oferi mereu celui de lângă tine, iubire, compasiune, ajutor atunci când ți se cere.

Mulți dintre noi am fost educați să considerăm iubirea de sine ca ceva ”rău”, să o privim ca și cum ar fi egala narcisimului sau egoismului însă iubirea de sine este cu totul și cu totul altceva. Chiar și Iisus a spus: ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dar câți dintre noi luăm în considerare aceste cuvinte? Câți le înțelegem profunzimea.

Când spui iubire de sine te gândești de fapt, nu la egoism ci la stima de sine, cea care ne dă puterea să ne înfruntăm mai ușor viața și să facem în viață alegerile care sunt potrivite pentru propriul nostru destin.

Cartea este împărțită în 4 părți și fiecare la rândul ei, în mai multe capitole, 14 la număr în care informația este structurată în mici subcapitole. La final avem și un epilog (pentru că merităm), cuvânt de încheiere iar la final un capitol cu note și bibliografie.

De asemenea, la începutul cărții, în afară de cuvântul înainte scris de Anita Moorjani, autoarea bestsellerului ”Am murit și m-am descoperit pe mine însămi”, mai avem un capitol de ”Mulțumiri”, scris de însăși autorul acesteia, Dr. David R. Hamilton, precum și o listă de exerciții, un fel de cuprins al exercițiilor din carte pentru a ne fi mai ușor de localizat când dorim să le facem.

Cartea, pe care eu mi-am comandat-o de pe Libris.ro, e foarte fain structurată. La fiecare capitol, așa cum spuneam, sunt mici subcapitole, sau subtitluri mai degrabă, care împart conținutul în așa fel încât să fie cât mai bine înțeles, după care, la final, avem și o sinteză a ideilor dezbătute plus exercițiile practice care ne ajută să sedimentăm și aplicăm aceste informații. Altfel am citi degeaba cartea, nu-i așa?

Exercițiile acestea ne ajută să ieșim puțin din zona de confort, lucru chiar recomandat de către autor. El ne spune că e ca și cum am merge la o ”sală de sport” a sufletului în care ne antrenăm iubirea de sine. Aceste exerciții plasează emoțiile și mintea în starea de bine a lui ”sunt îndeajuns de bun” iar efectul lor este că va fixa acea stare la nivelul rețetelor noastre neuronale.

Spre exemplu, în primul capitol autorul ne vorbește despre cele 3 etape ale iubirii de sine. Acestea sunt:

1. nu sunt îndeajuns de bun (sau inteligent)
2. mi-a ajuns! Până aici! M-am săturat!
3. sunt îndeajuns de bun (sau inteligent)

Noi, de fapt nu suntem conștienți de lipsa iubirii de sine în viața de zi cu zi. Autorul o descrie asemănând-o cu ”un soi de spiriduș camuflat după perdeaua minții, gata să sară și să preia controlul ori de câte ori ceva potențial bun se întrezărește la orizont în viața noastră.” Ba chiar mai mult de atât, ne explică, prin exemplu personal cum sentimentele față de propria persoană se reflectă în realitatea noastră de zi cu zi, adică în felul în care ceilalalți ne tratează.

Unii dintre noi reușim să ajungem în acel punct în viață în care să se producă un click în minte, declanșat de unele evenimente care ne ajută să conștientizăm că nu avem iubire de sine și că ar fi timpul să-i facem loc în viața noastră dacă vrem să ne meargă bine. Este momentul lui ”mi-a ajuns! Până aici! M-am săturat!”.

A treia etapă este cea în care reușim în sfârșit, prin lucrul la propria persoană, să ajungem la ultimul stagiu, la ”sunt îndeajuns de bun (sau inteligent) și, în consecință, să ne iubim pe noi înșine așa cum ar trebui.

”Ființa umană are dreptul la fericire. Nu e nevoie să ne câștigăm acest drept, așa cum nu este nevoie să ne câștigăm dreptul de a ne bucura de ea.

Primul capitol al cărții, fiind unul cumva introductiv, nu are și exerciții la finalul lui. În următoarele capitole însă, intrăm cumva în detalii despre cum să ne acceptăm și cum să ne iubim și pentru a învăța asta avem nevoie să și practicăm așa că vom avea și exerciții de făcut. Dar vă lăs pe voi să descoperiți cum stă treaba cu iubirea de sine și ce ar fi necesar să facem pentru a o învăța. Vă recomand cartea cu toată încrederea dacă vreți să lucrați cu voi.