Portocaliu, o culoare plăcută ochiului
Portocaliul sau oranjul este o culoare foarte plăcută ochiului. Mintea o asociază imediat cu portocalele, dar și cu o mulțime de alte fructe și legume bune la gust și plăcute la privit, astfel că impactul psihologic pozitiv al acestei culori este garantat.
Teoria culorilor situează oranjul între galben și roșu, dar această culoare este una spectrală, deci una care face parte din spectrul luminii albe descompus de prisma optică. Lungimile de undă ale radiațiilor electromagnetice corespunzătoare culorii portocaliu se situează între 590 și 620 nm, iar frecvențele între 505 și 480 THz.
Cunoscută din natură desigur din vremuri imemoriale, culoarea oranj a fost „copiată” și de oamenii antichității, care au dorit să o reproducă. În Egiptul antic, dar și în India antică, era cunoscut un pigment portocaliu obținut dintr-un mineral numit realgar, care conținea sulf și arsen (sulfură de arsen). Acesta a fost destul de mult utilizat de marile civilizații antice, deși are un nivel ridicat de toxicitate. Dar oamenii acelor vremuri nu știau asta și probabil că cei ce aveau de suferit erau doar pictorii care foloseau culoarea pentru frescele lor.
În Evul Mediu culoarea portocalie nici nu avea numele actual pentru simplul fapt că nu erau cunoscute portocalele. Aduse din Asia, minunatele fructe erau numite naranga (din sanscrită), cuvânt care a devenit ulterior naranja în spaniolă, laranja în portugheză și mai apoi oranje în franceză și orange în engleză. În românește portocaliu sau oranj înseamnă deci același lucru, culoarea fructului numit portocală. Cum să-i spunem? Cum dorim, că nu e nici o greșeală.
Revenind la discuția despre pigmenții portocalii, trebuie să spunem că unii sunt toxici, fapt descoperit la sute de ani de la începutul utilizării lor. Deja am pomenit despre realgar, dar și orpimentul folosit de asemenea multă vreme pentru fabricarea unui pigment portocaliu s-a dovedit a fi toxic. Oranjul-crom a fost un alt pigment utilizat de pictorii impresioniști, care avea în compoziție crom și plumb.
În domeniul culinar pigmenții oranj din șofran și turmeric, acesta din urmă mai ieftin, și-au găsit imediat locul. Europenii i-au împrumutat de la bucătăria sud-asiatică și i-au adoptat imediat, atât ca și coloranți, dar și pe post de condimente valoroase. Culori portocalii frumoase ale mâncărurilor pot fi obținute și din morcovi sau dovleac.
Chimiștii au sintetizat și ei pigmenți portocalii, deoarece cererea pieții a fost din ce în ce mai mare, începând cu secolul XX mai cu seamă. Dacă până atunci doar artiștii erau interesați de pigmenții oranj, imediat ce industria textilă s-a dezvoltat exploziv, a crescut și cererea pentru această culoare atât de plăcută ochiului. Foarte multe haine sunt acum portocalii, ca de altfel și multe uniforme ale diferitelor organizații din foarte multe țări ale lumii.
Industria alimentară utilizează de asemenea cantități importante de pigmenți portocalii, în mare parte extrași din plante, deci culori sigure pentru consumul uman. Și diverse religii folosesc culoarea portocalie ca și culoare ritualică, aceasta fiind întâlnită mai ale în confucianism și budism. În Europa și America, portocaliul este asociat cu amuzamentul în vreme ce, datorită vizibilității ei bune în mediul acvatic, portocaliul este folosit pentru vestele de salvare dar și pentru colacii de salvare.
Portocaliul poate fi de asemenea întâlnit și pe drapelele multor țări ale lumii.
Vouă vă place culoare portocalie? Mi-e îmi place mai ales în farfurie…
Cred că aș spune mai degrabă că sunt neutră față de culoarea portocalie, nici nu îmi place în mod deosebit, nici nu îmi displace.
Mda, poate depinde si de stare 🙂