Mari invenții care au schimbat lumea. Adezivii de presiune

Mari invenții care au schimbat lumea. Adezivii de presiune

Astăzi o să continui să vă mai povestesc ceva din seria ”Mari invenții care au schimbat lumea”, serie de articole la care am început să lucrez acum ceva timp. M-am gândit că ar fi interesant să vă povestesc câteceva despre adezivii sensibili la presiune, sau adezivii de presiune.

Atunci când ne referim la marin invenții care au schimbat lumea suntem tentați să ne imaginăm tot felul de lucruri „„mărețe”, „imposibile”, care au revoluționat tehnica și tehnologia și au schimbat viața oamenilor.

În nici un caz nu ne putem gândi la un lipici, care acum ni se pare absolut banal. Și totuși un lipici aparent banal este de fapt rezultatul multor ani și ore de muncă pe care echipe întregi le-au adunat, ca să ajungă la rezultatul final, crearea unui adeziv folosit acum în viața de zi cu zi ca și cum ar fi un lucru care a existat de când lumea.

La ora actuală adezivii se împart în două mari categorii: cei structurali și cei sensibili la presiune. Adezivii structurali lipesc două suprafețe, două corpuri, în urma unor reacții chimice care au loc în interiorul adezivului, reacții inițiate de evaporarea unui solvent, de acțiunea radiațiilor ultraviolete, de reacția efectivă dintre două sau mai multe componente sau prin intermediul căldurii, prin încălzire adică.

Spre deosebire de acești adezivi, în cei din a doua categorie nu au loc reacții chimice ireversibile. În adezivii sensibili la presiune lipirea este temporară, reversibilă și are loc când se aplică o presiune ușoară ce pune în contact suprafețele prin intermediul „lipiciului”. Se înțelege că și dezlipirea este cam la fel de ușoară, prin aplicarea presiunii sau acțiunii mecanice în sens contrar.

Dar ce rost ar avea să lipești ceva care nu prea se lipește? Să luăm exemplul unor etichete , care pot fi aplicate extrem de ușor manual sau cu ajutorul unei mașinării, în industrie, și deja am găsit răspunsul. Banalul post-it, despre care am mai scris, a fost inventat tocmai datorită faptului că au fost inventați acești adezivi de presiune.

Dar acești adezivi se folosesc în nenumărate alte aplicații, pătrățele de hârtie post-it sau etichetele auto-colante fiind doar unele dintre exemple. Odată drumul deschis, chimiștii au lucrat și lucrează încă pentru a inventa noi și noi adezivi, unii fiind mai „lipicioși”, alții dimpotrivă, formând legături de adeziune mai slabe. Cu ajutorul acestora, multe munci de birou au devenit mult mai simple, ca să dăm ca exemplu doar arhivarea documentelor în instituțiile publice.

Nici îndepărtarea etichetelor sau dezlipirea corpurilor lipite astfel nu este o treabă dificilă, de cele mai multe ori fiind necesară doar o presiune mecanică contrară. Adică tragem foarte ușor de un colț al etichetei, sub un unghi mic și am îndepărtat-o. Un lucru extrem de util și bine de știut, este că pentru îndepărtarea etichetelor de pe borcane de exemplu, nu trebuie să le înmuiem în apă caldă sau fierbinte, deoarece temperatura face să se modifice adezivul și eticheta va fi mai greu de îndepărtat. Cel mai bine este să se lase borcane la înmuiat în apă rece și acestea vor fi mult mai ușor de îndepărtat.

Dar ce minune a chimiei a făcut posibilă inventarea acestor adezivi? Termenul se numește elastomer și este un anume tip de polimer sintetic. Fără elastomeri nu ar exista astfel de adezivi. Deci elastomerul și solventul alcătuiesc în mare un astfel de adeziv de presiune, alte substanțe adăugate având și ele un rol bine precizat. Cauciucul este dacă vreți un exemplu de elastomer care chiar este folosit pentru fabricarea unor adezivi de acest tip. Alți elastomeri sunt pe bază de copolimeri ai stirenului, dar să nu intrăm în prea multe detalii tehnice.

Voi folosiți autocolante sau etichete auto-adezive? Le aveți prin casă?