Ce este un șaman și ce e șamanismul
Acest termen este citit și auzit din ce în ce mai des în articolele și în emisiunile despre ritualuri și trăiri mistice, spirituale. Din context, asultând sau citind pe ici, colo, înțelegem că ar fi deci vorba despre un fel de vraci al tribului, dar acesta nu este chiar adevărul. Așa că m-am gândit să ne lămurim puțin în acest articol.
Un șaman ar fi deci un fel de preot al unui grup care încă nu are cristalizată încă o religie în înțelesul clasic al cuvântului, deoarece o religie presupune o organizare foarte complexă, bazată pe ierarhii, bine stabilite. Șamanul este cel care intră în contact cu lumea spiritelor, fiind în momentele respective într-o stare alterată a conștiinței (ASC – altered state of consciousness), ca o transă.

Șamanismul a suscitat în ultima vreme o atenție deosebită din partea antropologilor, arheologilor, istoricilor, specialiștilor în studiul religiilor, filozofilor, psihoterapeuților etc. Interesul este justificat și prin faptul că diversele credințe de tip șamanic de pe întreg cuprinsul globului pot fi văzute ca niște pro-religii, dar în unele aspecte există și diferențe în ceea ce privește credința religioasă și trăirile spirituale ale triburilor ce practică șamanismul.
Marele savant român Mircea Eliade, cunoscut în special pentru studiile sale în domeniul istoriei religiilor, a studiat desigur și șamanismul și a găsit ritualuri arhaice de tip șamanic și în religiile abrahamice (iudaismul, creștinismul și islamismul), ritualuri care în fond vin să confirme faptul că religiile toate au evoluat (cel puțin în perioada apariției lor), de la forme mai „primitive” către altele mai „evoluate”.
Cuvântul șaman provine dintr-o limbă veche a unei populații siberiene, zonă în care de altfel a și fost studiat pentru prima oară fenomenul. De asemenea se știa că și populații din zona nordică extremă a Europei au credințe și ritualuri șamanice, ca de altfel și indigenii din nordul continentului american, din Nordul Canadei și din Alaska.
Dar șamanismul nu este prezent doar în regiunile reci ale Terrei, ci și în zonele tropicale și ecuatoriale, din Africa, Asia de Sud și din Australia și Oceania, ca dovadă a faptului că oamenii, indiferent de locul în care au trăit au căutat mereu legătura cu divinitatea.
Ideile universale ale șamanismului sunt următoarele:
- Spiritele există și ele joacă roluri importante atât în viața indivizilor cât și în societatea omenească;
- Șamanul poate comunica cu lumea spiritelor;
- Spiritele pot fi benefice sau malefice;
- Șamanul poate trata bolile provocate de spiritele malefice;
- Prin invocarea spiritelor, șamanul poate obține răspunsuri la unele întrebări;
- Spiritul șamanului poate părăsi trupul acestuia pentru a pătrunde în lumea supranaturală;
- Șamanul poate folosi diverse tehnici pentru a pătrunde în lumea spiritelor: prin spiritul unor animale, prin diverse simboluri, prin vechi povești cunoscute în trib etc. El intră în transă pentru a accesa lumea spiritelor.
Există foarte multe discuții în contradictoriu despre șamani și șamanism, care rămâne un subiect de interes pentru omul actual, deși practicile șamanice au apărut în paleolitic, cu mult înainte de apariția religiilor „clasice” actuale.
Mi se pare fascinantă ideea de șamanism, vorbit cu spiritele și tot ce implică.
da, si mie! 🙂