Mitul normalității – Gabor Maté (recenzie)

Mitul normalitatii, Trauma, boala si vindecarea intr-o cultura toxica
autor Gabor Maté în colaborare cu Daniel Maté

Semnificația cuvântului traumă vine din limba greacă și înseamnă ”rană”. Fie că acceptăm, fie că nu, răni sau traume avem cu toții. Unii nu recunoaștem asta. Negăm că am avea traume. Ei bine, pentru aceste persoane, lectura cărții Mitul normalității, a cunoscutului medic Gabor Maté, poate să le schimbe radical această convingere. Pentru cealaltă categorie, cartea poate reprezenta un ajutor în înțelegerea profundă și vindecarea propriilor răni.

Momentul în care recunoști că ai o traumă, o rană, este momentul în care poți porni spre drumul anevoios al tratării, al vindecării acesteia. Așa că, indiferent în ce categorie te încadrezi, această carte este pentru tine și merită a fi citită deoarece traumele noastre, sau mai bine zis modul în care le facem față, ne dictează o mare parte din comportament.

Pentru mulți dintre noi, trauma se arată în parteneriatele noastre cele mai intime, provocând tot felul de necazuri relaționale”, ne spune doctorul Gabor Maté în cartea sa. Trauma poate ne poate face să vedem lumea printr-o lentilă colorată cu un filtru de durere, frică, suspiciune sau, din contra, o lentilă prin care vedem lumea în culori roz.

Ea distorsionează astfel realitatea, deformând percepția asupra acesteia fie dintr-o perspectivă extrem negativă fie dintr-una extrem pozitivă. Ambele, îna aparență, au ”rolul” de a ne apăra. Ajungem astfel să ne mințim pe noi înșine, să ne cream în minte o imagine iluzorie asupra realității. În ambele cazuri respingem realitatea și ne îndepărtăm de cine suntem cu adevărat punând bariere de protecție în jurul nostru și ajungând în final să ne îmbolnăvim fizic.

Mitul normalității este, în fapt, o investigație revoluționară a surselor bolilor, o critică încurajatoare a modului în care societatea poate favoriza dezvoltarea afecțiunilor cronice, dar și o cale spre sănătate și vindecare.

În carte se abordează subiecte referitoare la tensiunea dintre atașament și autenticitate exprimată prin deconectarea de sine; amprenta traumei și a stresului cronic în societate; modurile în care ideea de normalitate a culturii occidentale moderne subminează bunăstarea și dezvoltarea; conexiunile dintre emoții și sistemul nervos și imunitar; aspectele profunde ale compasiunii și calea spre reconectare.

Gabor Maté, prin experiența sa de mai bine de 4 decenii în acest domeniu al sănătății mentale, a ajuns să recunoască această înțelegere a „normalității” ca fiind una falsă, deoarece neglijează cu totul rolul pe care atât traumele cât și stresul și presiunile vietii moderne, le exercită asupra corpului și minții noastre în detrimentul stării de sănătate.

Oricât de mult ne-ar ajuta progresele făcute în domeniul medical, oricât de sofisticată ar fi tehnologia pe care am ajuns să o folosim în prezent în medicină, devenim, în unele cazuri, neputincioși în tratarea bolilor. Medicina occidentală nu treatează persoana ca un întreg și ignoră modul în care cultura toxică a zilelor noastre ajunge să ducă organismul în stare de stres, subminând sistemul imunitar și echilibrul emoțional.

Multe lucruri care sunt promovate în societatea noastră ca fiind normale, în fapt nu sunt nici sănătoase, nici naturale și, de multe ori, a îndeplini cerințele sistemului în care trăim înseamnă să renunțăm la nevoile noastre, lucru profund anormal, nesănătos atât la nivel fiziologic cât și mental, spiritual.

Știința medicală modernă a împărțit omul în bucăți, vindecă pe rând organe și nu întregul. De multe ori suntem nevoiți sau învățați de mici să ne supunem normelor societății dar nu suntem învățați să ne ascultăm nevoile. În felul acesta ne deconectăm de la sinele nostru, ne negăm nevoile și în final nu facem altceva decât să nu ne trăim propria viață ci una plină de regrete și dorințe adânc îngropate în interiorul nostru pe motiv că nu sunt ”normale” sau că nu corespund normalității.

Această așa zisă normalitate nu este, însă, altceva decât un mit. O imagine falsă despre cine ar trebui să fim în ideea de a corespunde normelor. De câte ori ai fost conștient de tine, de nevoile tale și de câte ori ai și făcut ceva ca să le îndeplinești? Trăind după normele sau normalul societății nu ai făcut decât să repeți niște tipare, să trăiești practic viețile altora care, la rândul lor și-au trăit viața tot după niște tipare moștenite mai mult sau mai puțin, după aceste așa zise ”normalități”.

Ferice de cei ce au curajul să rupă lanțul condiționărilor și să treacă de la a trăi pe pilot automat la a trăi conștient de cine sunt. Ferice de cei ce-și conștientizează traumele și lucrează la ele așa încât, în final să se elibereze din închisoarea așa zisei ”normalități”.

”O singură regulă este general valabilă în găsirea adevărului tău unic și special: înveți să te asculți cu răbdare pe tine însuți, să îți dai șansa de a-ți găsit propria cale, care este a ta și a nimănui altcuiva, scria psihologul și vizionarul Wilhelm Reich. Ascultarea ”adevărului nostru unic și special” este una dintre cele mai dificile provocări de trecut în mijlocul zgomotului produs de lumea noastră din ce în ce mai asurzitoare – o lume care ne izolează chiar și când descurajează solitudinea sănătoasă”.

Cartea lui Gabor Maté abundă în explicații și dovezi ale argumentărilor sale așa încât chiar și cel mai sceptic dintre sceptici ajunge la final să-și pună la îndoială credințele pe care le avea dinainte de a citi a o citi. La final sunt 18 pagini de Note adică de referințe, ceea ce ne arată cât de argumentată este pledoaria lui pentru a vedea cu alți ochi normalitatea în care trăim și a lua în considerare traumele care ne influențează viața de zi cu zi.

Cartea a fost publicată la noi la editura Herald și eu mi-am achiziționat-o de pe Libris.