Ce este inteligența artificială?

Ce este inteligența artificială?

Din ce în ce mai mult se discută astăzi despre conceptul de inteligență artificială (sau AI pe scurt – după Artificial Intelligence din limba engleză), iar cercetători din diverse domenii caută să perfecționeze mașinării și programe de computer care să fie capabile să ia decizii.

Noi oamenii suntem ființe inteligente, dar pe lângă oameni mai sunt și alte specii de animale care au o inteligență remarcabilă. Unii oameni de știință chiar sunt adepți ai faptului că în fond tot ce este ființă vie are o anumită doză de inteligență, fie ea mai avansată sau mai primitivă.

Ce înțelegem însă prin inteligență? S-au propus diverse definiții ale inteligenței, dar în principal aceasta este capacitatea unei ființe de a raționa, de a face corelații între fapte și/sau evenimente, de a învăța din experiența proprie a altora, de a planifica, de a rezolva probleme. Inteligența este în fond capacitatea de adaptare rapidă la mediu, dar mai ales la schimbările ce au loc în spațiul în care fiecare entitate vie trăiește.

În mod logic și firesc, inteligența artificială va fi inteligența unei mașinării proiectată și fabricată de om de a putea învăța singură și de a putea rezolva probleme. Inteligența animalelor nu intră în această categorie, deoarece animalele au inteligență naturală, la fel ca omul.

Chiar dacă Inteligența Artificială a fost fondată ca disciplină academică „abia” în 1956, originile sale sunt mult mai vechi. Încă din Antichitate oamenii și-au imaginat mașinării care pot să răspundă întrebărilor diverse, dar nu doar în acest domeniu au fost începuturile.

Poveștile cu mașinării erau ficțiuni, însă filosofii antici  au realizat ceva concret în domeniu și anume au pus bazele logicii și a principiilor gândirii raționale, fără de care nici o mașinărie modernă nu poate funcționa.  Matematicienii arabi de după anul 630 au „inventat” mai apoi algoritmii, adică succesiunea de pași necesari pentru rezolvarea unei probleme.

Mult mai aproape de zilele noastre, genialul matematician britanic Alan Turing a fost cel care a teoretizat teoria informației, dar a și construit primele mașini capabile să facă calcule la un nivel nemaiîntâlnit până atunci. Turing a fost cel care a contribuit decisiv la spargerea codurilor de transmisiuni ale armatei germane, adică la aflarea secretelor mașinăriei Enigma.

Electronica era abia la început, dar a contribuit decisiv la realizarea „mașinilor de spart coduri” ale britanicilor și americanilor, pe care le putem considera ca precursoare în domeniul inteligenței artificiale. Aceste mașini erau electromecanice, deoarece funcționau infinit mai repede decât cele pur mecanice propuse mai înainte și care ar fi trebuit să analizeze săptămâni în șir un mesaj pentru a-l descifra.

Mai apoi toate mașinăriile de acest fel au devenit pur electronice, deoarece impulsurile electrice se deplasează cu viteza luminii prin circuite, iar viteza de procesare crește enorm comparativ cu dispozitivele care conțin și „rotițe ca se învârt”.

Odată începuturile fiind făcute, mai apoi au fost realizate primele computere, care puteau face calcule foarte rapide, dar inteligența artificială încă era la începuturile ei.

După anii 1950 s-au conturat două căi în ceea ce privește inteligența artificială, anume Symbolic AI (Inteligență Artificială simbolică), bazată pe stocarea unui volum cât mai mare de informații în memoria unei mașinării pe de o parte și abordarea bazată pe conexiuni și învățare.

Mai apoi cercetătorii au decis că este necesară o suprapunere a celor două căi, deoarece în fond așa funcționează și creierul uman, pe de o parte prin acumularea de informații iar pe de altă parte prin analiză și sinteză, realizând corelații nenumărate.

Voi reveni, într-un articol ulterior, cu alte detalii privitoare la acest subiect atât de interesant și actual.