Diabetul și pancreatita, două boli ale pancreasului pe care să le evităm
Despre pancreas se discută relativ puțin comparativ cu importanța uriașă a acestui organ în menținerea unei bune stări de sănătate. Mult mai multe aflăm despre ficat, care ce-i drept este și cea mai mare glandă anexă a organismului. Și dintre medicamentele cărora li se face reclamă, cele pentru ficat sunt pe un loc fruntaș, în vreme ce pancreasul este parcă lăsat într-un „con de umbră”.
Dar ce este pancreasul și de ce este atât de important pentru buna funcționare a întregului organism? Pancreasul este a doua glandă anexă ca mărime din organismul uman, prima fiind cum am spus mai sus ficatul. Pancreasul este situat în spatele stomacului, în partea stângă a corpului, fiind înconjurat de intestinul subțire, de ficat și de splină.
Ca dimensiuni, pancreasul are 15-20 centimetri lungime și o formă de pară turtită. Partea mai groasă, „capul” pancreasului se află orientat către centrul abdomenului, la „intersecția” dintre stomac și prima parte a intestinului subțire, loc în care se varsă enzimele pancreatice pentru a continua procesul de digestie (duoden).
Așadar pancreasul este o glandă anexă a sistemului digestiv și are rolul de produce enzime digestive (funcția exocrină) și hormoni pancreatici (funcția endocrină). Inflamarea pancreasului produce pancreatită, boală care produce mari daune organismului în general, dacă nu este tratată corespunzător.
Pancreatita, care poate fi acută și cronică. Pancreatita acută debutează brusc și poate fi tratată relativ ușor, dacă se intervine corespunzător imediat. Este cauzată de litiaza biliară, adică de calculii biliari (pietre la fiere).
Deoarece atât vezica biliară cât și pancreasul se varsă în duoden printr-un canal comun, se poate întâmpla ca unele „pietre” de mici dimensiuni transportate odată cu bila să obtureze canalul pancreatic, situație în care enzimele pancreatice nu mai ajung în tractul digestiv și încep să „devoreze” singure pancreasul. Este practic un „accident” de natură mecanică ce se rezolvă în spital cu tratament și uneori chiar cu o mică intervenție chirurgicală.
Pancreatita cronică pe de altă parte este cauzată de consumul excesiv de alcool pe timp îndelungat și produce efectiv o degradare a pancreasului și perturbarea severă a funcțiilor acestuia. Dacă pancreasul nu mai funcționează corespunzător, poate să apară diabetul, dar și alte complicații severe, cum ar fi cancerele pancreatice.
Și astfel am ajuns și la diabet, boală cronică severă care din păcate afectează din ce în ce mai multă lume. Partea pozitivă (totuși) despre diabet este că se poate diagnostica relativ ușor, de exemplu cu teste pe bază de hemoglobina glicolizată. Era și firesc cumva, dată fiind incidența diabetului, să apară și teste standardizate bazate pe diverse reacții biochimice și diverși „senzori”, care măsoară imediat concentrația de glucoză din sânge.
Diabetul apare deoarece pancreasul nu-și mai îndeplinește cealaltă funcție importantă, anume funcția endocrină, adică principalul hormon numit insulină nu mai este produs de către pancreas în cantități suficiente pentru a putea menține un optim al concentrației zaharurilor din sânge (în special glucoza).
Celulele corpului uman produc energie în principal prin metabolizarea glucozei, care este transportată de către sânge în tot organismul. Dar dacă concentrație de glucoză din sânge nu este între limite normale, apar imediat perturbații serioase în funcționarea tuturor organelor interne. De aceea diabetul este o boală cumplită, dificil de tratat și dificil de prevenit.
De altfel diabetul este încă una dintre marile enigme ale medicinii actuale. Putem reduce riscul de diabet renunțând la fumat, la consumul de alcool și la consumul excesiv de dulciuri, deși diabetul nu apare pentru că mâncăm prea mult dulce, ci pentru că pancreasul nu funcționează în parametrii optimi. Iar diabetul în ultimele decenii apare la toate categoriile de vârstă, inclusiv la copii.
Cu siguranță că în viitor vor apărea și tratamente eficiente pentru diabet, ca de altfel și pentru alte boli, dar acum diabetul poate fi doar ținut sub control, fiind o boală cu care „se trăiește” toată viața.
Urâte boli… Este bine de știut la ce să fim atenți, pe cât posibil.
mda, foarte urate 🙁