Fata de la nord de ziua – Alexandru Voicescu (recenzie)

Am promis, mi-am promis, ca citesc o carte pe saptamana. Daca esti la curent cu postarile de pe pagina personala de Facebook stii deja ca saptamana asta aveam in plan sa citesc Fata de la Nord de Ziua, o carte scrisa de un alt autor roman contemporan, Alexandru Voicescu.

Cartea am primit-o spre recenzie in urma unei colaborari (frumoase si lungi, sper eu) cu editura Herg Benet. De fapt am primit nu una, ci 6 carti ale caror recenzii urmeaza sa le public pe blog pe masura ce le citesc.

Greu e cand nu ai nimic de citit dar si mai greu e cand ai de unde alege. Asa ca am ales la noroc, cum am facut si cu seria celalalta de carti (cartile calatoare primite de la Antoaneta – am scris aici despre asta).

Si am zis ca cel mai bine e sa incep a citi una din cartile scrise de Alex Voicescu. Am primit de la editura doua: Malad si Fata de la Nord de Ziua. Am ales-o pe a doua.

De ce am ales Alex Voicescu si nu spre exemplu Cristina Nemerovschi? Inainte de a citi o carte imi place sa ma interesez putin si despre autor, mai ales daca nu am avut ocazia sa aflu prea multe despre el pana atunci.

Informandu-ma, am aflat ca Alex Voicescu este „omul” din spatele editurii Herg Benet. Mai exact, Alexandru Voicescu infiinteaza in anul 2010 editura Herg Benet si de atunci pana in prezent a supervizat publicarea a peste 200 de carti. Mi s-a parut normal sa incep si eu cu… inceputul 🙂

Involuntar, sau „ca un facut”, am ales nu doar inceputul ci si „finalul”. Fata de la Nord de Ziua este a doua si ultima carte scrisa si publicata de Alexandru Voicescu. Cartea de debut este Malad, publicata in 2015 si pentru care a luat premiul „Tanarul prozator al anului” la Gala Tinerilor Scriitori Editia 2016.

Acum ca ai aflat si tu putine lucruri despre autorul cartii, sa incep sa vorbesc despre cartea citita, adica despre Fata de la Nord de Ziua. O carte pe care as putea sa o definesc pur si simplu intriganta. Nu as sti exact in ce categorie sa o incadrez.

Nu sunt critic literar ci doar un simplu cititor, om obisnuit, care are printre pasiuni si lectura, deci nu as sti sa vorbesc despre carte folosind cuvinte mari. M-as incumeta sa spun ca ar putea fi definita ca un thriller, ca un roman psihologic sau sa poate sa o incadrez in categoria „paranormal”.

As spune insa mai simplu, Fata de la Nord de Ziua e un roman… puzzle. E un mare puzzle pe care daca il „asamblezi” pe masura ce ii citesti capitolele, vei avea in final imaginea unei frumoase povesti de dragoste.

Recunosc ca dupa primele capitole am fost putin confuza si chiar tentata sa renunt la a mai citi cartea. Insa am vazut in ea o provocare. Exact ca atunci cand te simti provocat sa imbini pana la capat un puzzle ca sa ii reconstitui imaginea de ansamblu. Sau ca atunci cand esti intr-un labirint si pe masura ce citesti reusesti sa afli drumul catre iesire, catre a intelege frumusetea cartii.

Fata de la Nord de Ziua nu este o carte pe care sa o citesti cand cel mic bazaie pe langa tine, cand, stiu eu, televizorul e dat mai tare pentru ca ceilalti se uita la stiri. Sau pe fuga, in drum spre locul de munca. O astfel de carte se citeste in liniste, pentru a putea intelege si savura tainele ei.

Pentru ca in carte ai sa fii nevoit sa treci prin pasaje si labirinturi secrete, ai sa afli despre fotografii si obiecte imprimate cu parti din suflet, intri in bucle temporale si „lumi paralele”, oscilezi intre noapte si zi, intre bine si rau. Nu e asa ca ar semana putin cu descierea zbuciumului nostru interior? A sufletului nostru prins intre dilemele propriei minti?

Dupa cum observi am folosit ghilimelele. Tocmai pentru ca nu as vrea sa iti imaginezi ca avem de-a face cu un roman de gen science fiction care ne trimite in alte lumi.

Lumile in care ne invita Alexandru Voicescu sunt nimic altceva decat „lumi” ale sufletului fatete ale psihicului uman si nu efectiv lumi paralele in care traiesc personajele fizic, asa cum la un moment dat eram tentata sa inteleg.

Poate gresesc eu in aprecierea mea, insa asa am perceput cartea, ca o introspectie in psihicul uman. Daca din prezentul lui 2016  cartea ne duce in Parisul lui 1931, trecerea nu este una fizica ci una la nivel mental. Labiriturile din carte nu sunt labirinturi fizice ci imateriale. Sunt labirinturi din mintea umana.

Nu te lasa influentat de recenzii sau descrieri ale cartii. Le poti citi ca sa te ajute in ansamblarea puzzle-lui si cam atat. Sau te pot induce in eroare. De exemplu, cartea este descrisa pe site-ul editurii ca fiind povestea lui Gérard (profesor francez de istorie a artei) care dupa moartea tragica a sotiei sale decide sa se retraga o perioada in nordul indepartat al Europei, unde intalneste o tanara ce urmeaza cursurile unei stranii scoli locale de fotomodele.

Daca ai sa iti doresti sa citesti Fata de la Nord de Ziua sper sa imi dai dreptate. Subiectul cartii nu este acesta decat in mod simplist sintetizat. Subiectul cartii este o poveste de dragoste dincolo de timp sau dincolo de limitarile mintii umane.

Este vorba, poate, de doua suflete pereche care se salveaza unul pe celalalt. Si poate ca subiectul cartii nu are deloc legatura cu moartea sotiei lui Gérard. Depinde cum intelegi tu povestea. Mie mi-a placut sa o inteleg in felul acesta: sotia/Fata/Môme erau de fapt una si aceeasi. Asa cum era acelasi Gérard profesor de istorie a artei din 2016 cat si pictorul/artistul din Parisul lui 1931.

Nu cred ca am reusit sa descriu cartea asa cum merita. Mi-ar fi greu. Ar insemna sa scriu mai bine decat autorul, nu? Ce am putut eu face, sper, este sa iti fi dat cateva indicii despre carte care sa te convinga sa o citesti. Si mai ales… sa nu renunti la a o citi dupa primele capitole, cand pare ca piesele acestui puzzle nu se imbina corect. Se vor imbina la final, formand un tablou frumos care iti va lasa un zambet pe buze. 😉

Cartea o poti comanda direct de pe site-ul editurii (vezi aici) sau de la marile librarii online.

Tu ai citit Fata de la Nord de Ziua? Ce parere ti-a facut? Mi-ar placea sa facem o discutie pe tema ei si sa imi spui intr-un comentariu ce ti-a transmis, ce ai inteles din aceasta poveste.