Confreria Sfântului Giulgiu de Julia Navarro (recenzie) – guest post Cornelia
Daca sâmbătă trecută v-am recomandat o carte ușurică, cu un subiect romanțat – este vorba despre ”Tânăra mireasă”, scrisă de Madeleine Wikham, sâmbătă aceasta vreau să schimb puțin registrul și să vă fac o altfel de recomandare.
Vă voi vorbi, deci, despre o carte mai complexă, Confreria Sfântului Giulgiu scrisă de Julia Navarro pe care am reușit s-o termin de citit săptămâna asta. Pentru cine încă nu știe, Julia Navarro este o ziaristă de origine spaniolă, iar romanul ”Confreria Sfântului Giulgiu” este romanul ei de debut care a devenit rapid bestseller internațional. 
Este a doua carte a autoarei pe care o citesc, prima fiind ”Spune-mi cine sunt”, care mi-a plăcut la fel de mult. Ceea ce îmi place mie la cărțile autoarei, este modul în care îmbină niste evenimente reale, ce fac parte din istoria cu ficțiunea.
Despre cartea Confreria Sfântului Giulgiu
Acțiunea cărții porneste de la un incendiu ce are loc în catedrala din Torino, unde se află în prezent Sfântul Giulgiu. Sfântul giulgiu este un obiect de cult sacru pentru credincioșii creștini din întreaga lume, este păstrat, din anul 1578 în această catedrală și cesionat în 1983 Vaticanului.
Acest evenimentul trist, nu este singular și se soldează cu un mort fără amprente digitale și fără limbă. Având în vedere numeroasele incendii și tentative de furt, ce au avut loc la această catedrală (toate cazurile au rămas nerezolvate ), o echipă de polițiști din Departamentul de Artă încearcă să descopere misterul.
Însă ancheta nu merge așa cum trebuie și Departamentul întâmpină numeroase probleme, din partea a doua organizații secrete, cu membri foarte puternici aflați în poziții importante din toate domeniile, care își dispută puterea asupra Sfântului Giulgiu. Aceste două organizații secrete își dispută între ele proprietatea asupra Sfântului Giulgiu de mai bine de 750 de ani.
Cartea este structurată pe două planuri, unul prezent, în care se desfășoară ancheta și unul trecut în care se urmărește călătoria Sfântului Giulgiu de la începutul sec I d. Hr până în prezent. Este un roman foarte bine decumentat din punct de vedere istoric și ne poartă de la de la Saint-Jean-d’Acre (ultimul bastion al cruciaților din țara Sfântă – pana la Scotia zilelor noastre, de la Torino la New York sau de la Troyes (sudul Franței) la antica cetate a Edessei,
Părerea mea despre Confreria Sfântului Giulgiu
Pe mine romanul m-a fascinat de la începutul și până la sfârsit, dar recunosc că am o slăbiciune pentru astfel de cărți. Mai ales că aduce puțin cu genul cărtilor scrise de Dan Brown.
Aceasta cel puțin, ca să fiu mai exactă, m-a dus cu gândul la Codul lui DaVinci). Așa că dacă aveți ocazia de a o citi și credeți că vă place genul acesta de subiectu, nu ezitați.
Punctul slab al romanului, sau altfel spus, ceea ce mie nu prea mi-a plăcut au fost primele 100 de pagini. Mi s-au părut puțin confuze. Asta până m-am lămurit despre ce era vorba.
Trecerea de la anchetă, la activitatea celor două grupuri secrete, consider că este prea directă și până m-am prins a fost cam derutant. Însă, după ce treci de ele lectura decurge binișor dacă te prinde subiectul.
În concluzie, cărții i-aș acorda 4, 5 stele din 5. Dar așa cum am mai spus, genul acesta de subiect fiind pe gustul meu, cred ca sunt subiectivă.
Romanul ”Confreria Sfântului Giulgiu” a fost publicat la noi în anul 2016, la editura Rao, are 416 pagini și poate fi cumpărat, de multe ori la prețuri reduse de pe Libris.
Voi ați citit cartea? Cum vi s-a părut?
Nu am citit cartea, dar recenzia mă tentează sa ii dau o șansa.
Este o carte interesantă, dar depinde si de gusturile fiecăruia.
N-am citit încă nimic de Julia Navarro, dar par interesante cărțile ei.
Eu pana acum am citit două si mi-au plăcut ambele. Aceasta si Spune-mi cine sunt, care e despre o femeie spion, Amalia. Un personaj remarcabil si foarte complex.
Felicitări pentru recenzie! Pare o carte interesantă, iar faptul ca te-a dus cu gândul la cărțile lui Dan Brown e un plus, mie îmi plac foarte mult cărțile lui!
Au mai puțină acțiune, dar sunt la fel de bine documentate.
Foarte interesantă pare, dacă o să am ocazia sigur o voi citi!
Ai putea sa începi cu aceasta daca vrei sa faci cunoștință cu autoarea; are mai putine pagini decat Spune-mi cine sunt, care are aproape 1000.
asta clar e pentru mine, daca e cu mistere ce tin de istoria religioasa. Cum ai zis si tu, imi aduce aminte de Dan Brown si de Tom Egeland, deci o pun pe lista (o sa fac una cat postul Pastelui).
Sa stii ca si la mine lista asta e atat de lunga inca ajunge pana la Craciunul celalalt :)))
Asa este si lista mea, iar când ma hotărăsc si eu sa fac o comanda nu am lista lângă mine si tot nu cumpăr ce e pe ea.
Si mie imi plac astfel de carti. Multumesc pentru recomandare, Cornelia!
cu drag!si eu am fost tentata la randul meu sa o citesc,dupa ce am citit o recenzie pe un grup.