Dieta creștină, există sau nu?
În sfârșit, după ce am descris pe scurt în câteva articole precedente unele precepte religioase privind alimentația credincioșilor din diverse religii ale lumii, am ajuns astăzi și la creștinism. Am lăsat special acest articol să fie publicat astăzi pentru că, așa cum sigur știți, pe 15 noiembrie a început postul Crăciunului.
Dar putem oare vorbi despre o dietă creștină? Răspunsul ar fi și da și nu în același timp. De ce da sau de ce nu, vom vedea împreună, în continuare.
În anul 325 a avut loc primul mare conciliu religios al creștinilor, la Niceea, în provincia romană Bitinia. Astăzi orașul se numește Iznik și se află în provincia Bursa din Turcia. Conciliul a avut loc la propunerea împăratului Constantin cel Mare și a fost practic primul act de organizare a noii religii.
Crezul pe care toți creștinii îl spun în timpul slujbei de duminică a fost elaborat atunci. Pe lângă alte reguli pe care biserica și le-a stabilit, a fost și cea referitoare la alimentația creștinilor.
Regula nu e chiar regulă
Regula spunea de fapt că … nu este nici o regulă, adică nu există animale interzise a fi consumate de către creștini și acest fapt se datorează unei viziuni a Sfântului Petru, căruia i s-au revelat într-un vis toate animalele ca fiind bune a fi consumate. În Noul Testament există însă o restricție alimentară, aceea de a nu consuma mâncare care este oferită ca ofrandă altor zei.
Există totuși la creștini o regulă numită post, care stabilește anumite zile în care este interzis consumul alimentelor de origine animală. Postul are diferite niveluri de „rigoare” și zile diferite pentru diferitele biserici sau secte creștine.
Orice masă creștină trebuie să înceapă cu o rugăciune de mulțumire adresată lui Dumnezeu și prin acest act se consideră că mâncarea a fost „purificată” de influențe malefice și bună prin urmare pentru consum.
La tăierea unui animal trebuie rostită formula „În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh!” prin care se cere permisiunea și se mulțumește în același timp divinității pentru hrană.
Referitor la modul de tăiere al animalului și în creștinism există ca în iudaism și islamism și chiar și în budism, regula ca acesta să sufere cât mai puțin posibil. Chiar există și recomandarea ca tăierea să se facă la gât astfel încât să fie secționate rapid traheea, jugulara și esofagul, fapt ce ar fi mult mai puțin dureros pentru animal decât în cazul metodei iudaice sau musulmane.
O deosebire fundamentală între creștini și celelalte religii de trunchi comun (iudaismul, islamismul) este aceea că sângele care se scurge este colectat pentru o utilizare ulterioară. Am putea spune că de fapt creștinii probabil și-au dat seama de valoarea nutrițională a sângelui, dacă ar fi să judecăm „economic”.
Consumul de carne la creștini
Dacă însă ne-am referi și la condițiile geografice și climaterice, am descoperi și de ce vechilor evrei sau musulmani li s-a interzis consumul de carne de porc sau de sânge. În zonele foarte calde și aride în care aceștia trăiau, o carne ca cea de porc se putea strica foarte repede, iar sângele foarte sărat ar fi reclamat un consum mare de apă, care era greu de procurat. Prin urmare s-a „intervenit” cu o regulă religioasă.
Creștinii din zonele mai reci ale Europei însă nu mai aveau astfel de probleme, deoarece carnea de porc nu se strica pe timpul iernii iar apă de băut aveau din belșug. Clima rece implica un consum energetic mai mare, bine acoperit de proteinele de origine animală, din orice fel de carne.
Și din nou revenind la „economic”, este rentabil să crești porci pentru consum, carnea lor fiind valoroasă nutrițional și energetic. Și ouăle sunt produse animale foarte valoroase și de aceea, care ar fi motivul să le interzici?
Mai există și un alt aspect. Creștinismul a sosit în Europa și s-a răspândit peste popoare foarte vechi, care deja aveau obiceiurile alimentare formate de mii de ani. Putea oare să le schimbe sau să impună oamenilor să consume ceva care se dovedise util în mii de ani de evoluție?
Alcoolul. Da sau nu?
În privința alcoolului, creștinii propovăduiesc cumpătarea, fără să interzică nimic. Cultivarea viței de vie și producția vinului sunt specifice țărilor de religie creștină și sunt adevărate arte. Același lucru se poate spune și despre producția berii sau a băuturilor alcoolice distilate.
Există însă și secte care interzic total alcoolul. Eu personal, ca un bun și moderat creștin, consider că băute cu măsură doar la ocazii și doar cu prietenii, băuturile alcoolice aduc un strop de veselie și un plus de savoare mâncărurilor cu dărnicie dăruite nouă. Măsură ar trebui să fie în toate, nu doar când e vorba de alcool. Am dreptate?
Despre celelalte diete care au la baza concepte religioase
puteți citi AICI (dieta evreilor), AICI (dieta hindusă)
AICI (dieta islamică) și AICI (dieta budistă).
Cristina Dragomir says
In afara de zilele de post, dieta crestina e dieta pe care o tin si eu de de m-am facut asa mare. Mananc de toate. Bine, crestinismul zice ceva de cumpatare, dar eu cred ca nu am fost acolo cand s-a impartit cumpatarea.
Claudia says
:))) Hai ca esti nostima! Da, si eu cam pun pe mine ceva kg in timpul posturilor.