Wildcard (Warcross #2) – Marie Lu (recenzie)

Wildcard (Warcross #2)- Marie Lu (recenzie)

Anul trecut, cei de la editura Leda (Corint) au publicat, în sfârșit partea a doua a duologiei Warcross, scrisă de Marie Lu și despre care v-am vorbit pe larg în recenzia de AICI.

Am așteptat cu nerădare să se publice și partea finală, Wildcard, pentru că prima parte mi-a plăcut foarte mult, atât povestea cât și felul în care scrie Marie Lu, imaginația ei bogată.

Îmi pare însă rău că nu am putut citi cele 2 volume unul după altul. Sinceră să fiu, deși îmi aduceam aminte, evident, despre ce e vorba în carte, cu timpul am uitat unele detalii și acum mi-a fost puțin mai greu să mă conectez la poveste.

Din acest motiv vă și recomand ca atunci când vă apucați de citit duologia Warcross să aveți la îndemână ambele volume ca să le puteți citi unul după altul. O să vă fie mai ușor.

Înainte de a trece la detalii despre firul narativ vreau să vă amintesc să Wildcard se încadrează la categoria Science Fiction și Young Adult.

Despre ce e vorba în Wildcard

Povestea din duologia Warcross și implicit din acest volum 2, Wildcard se desfășoară într-un viitor îndepărtat în care tehnologia a avansat foarte mult, poate înfricoșător de mult. Asta pentru că orice lucru bun descoperit sau orice lucru realizat, de-a lungul timpului, cu bune intenții s-a dovedit că poate fi folosit și în scopuri rele.

E și cazul NeuroLink despre care se vorbește în carte și care a revoluționat și schimbat definitiv fața lumii, modul de a trăi al oamenilor. În acele zile dintr-un viitor îndepărtat, oamenii trăiesc mai mult, sau foarte mult, într-o realitate virtuală care se învârte în jurul unui joc numit Warcross, joc care a cucerit lumea.

Ei se folosesc de această realitate virtuală pentru a trăi cumva o altă viață, conectându-se la acest loc pentru a uita de grijile și necazurile zilnice, pentru a fi altcineva, altceva decât ceea ce sunt în viața de zi cu zi.

Ceea ce este fascinant la lumea creată de Marie Lu în Warcross și implicit în Wilcard este faptul că oamenii acelor timpuri nu folosesc doar realitatea virtuală pentru a intra în acel joc și a trăi cumva o altă viață ci și realitatea augmentată.

Ei sunt conectați, prin intermediul unor ochelari speciali la această realitate augmentată care îi ajută foarte mult să se descurce în viața de zi cu zi, practic le-o înfrumusețează.

Și nu doar atât. Tehnologia avansase atât de mult încât oamenii putea să se conecteze între ei și la nivel de emoții, puteau să-și transmită unul altuia emoții cu puterea gândului, mințile acestora putând fi conectate. Puteai simți ce simte celalalt, puteai patrunde în mintea lui și vedea amintirile acestuia.

Partea negativă a acestei tehnologii era însă și puterea de a-l manipula pe celălalt. Așa că, tehnologia acesta, dezvoltată de un tânăr genial, încăpută pe mâinile cui nu trebuie ar fi putut face ravagii controlând întreaga populație, oamenii devenid doar o simplă masă de manevră, niște roboți ușor de manipulat.

Ei bine, eroina noastră, Emika Chen încearcă să împiedice ca acest lucru să devină posibil, această încercare având drept consecință aflarea unor secrete care au legătură cu trecutul lui Hideo Tanaka, creatorul NeuroLink.

Dacă în primul volum Zero, conducătorul grupării Mantiile Negre, cei ce sabotează NeuroLink este cumva doar un personaj din umbră, despre care doar se bănuiește că ar exista, în acest volum Zero are rol principal.

Emika află că Zero este de fapt Sasuke Tanaka, fratele mai mic al lui Hideo, răpit cu mulți ani în urmă și despre care nu se mai știa nimic. Acesta o contactează și o convinge că de fapt nu el este personajul negativ în toată povestea creată în jurul NeuroLink ci Hideo care de fapt ar dori, prin această tehnologie să devină stăpânul lumii prin manipularea întregii omeniri.

Emika acceptă să se apropie de Hideo, să îi intre în minte să să distrugă NeuroLink doar că … ei bine … nu vă pot spune mai mult pentru că ar însemna să vă dau spoilere și e păcat să nu descoperiți singuri ce se întâmplă în carte și cine sau ce este de fapt Zero.

Nu vă voi spune nici dacă Emika reușește să între în mintea lui Hideo și să distrugă NeuroLink sau dacă aceștia vor reuși cumva să facă pace și să rămână în final împreună. Veți vedea ce și cum …

Atât pot să vă mai spun, că Wildcard este plin de răsturnări de situații care arată, dacă mai era cazul câtă imaginație are această autoare, cât de bine poate să scrie genul acesta de carte. Iar dacă vă plac cărțile science fiction vă garantez că aceasta va fi printre preferatele voastre.

Dacă primul volum poate părea ușor plictisitor pentru unii pe motiv că totul se centrează în jurul luptei dintre cele 2 echipe adverse care are loc în realitatea virtuală din joc, de data aceasta lucrurile se complică. Aș putea spune că acum ”jocurile” se fac în viața de zi cu zi și nu mai avem descrierile luptei din joc.

Însă vom vizita  mai mult lumea întunecată, vom afla foarte multe secrete care dau peste cap tot ceea ce știam până atunci și vom fi, la final, fascinați de lupta care se dă într-un joc de Warcross de data asta pe viață și pe moarte, de al cărui final depinde soarte omenirii.

Părerea mea despre Wildcard

Cum spuneam și la început, inițial mi-a fost puțin greu să reintru în poveste, dat fiind faptul că am citit cartea după câteva luni de la prima. De asta a și durat un pic mai mult până am terminat-o.

Cumva ”pierdusem legătura” cu povestea din Warcross și nu mai țineam minte toate personajele. De asta vă și recomand să citiți volumele unul după altul, pentru a avea imaginea completă și unitară a poveștii din duologie.

Mie una mi-a plăcut foarte mult ultima parte, lupta care se duce în acel joc de Warcross pe viață și pe moarte și de care depinde viitorul omenirii.

Cumva pare science fiction ceea ce a scris Marie Lu dar, cred eu, nu e departe de un posibil viitor de acest gen. Cel puțin la felul în care evoluează acum tehnologia, la cât de dependeți am devenit de ea, de internet și de conturile de pe rețelele de socializare, mult nu mai e și cumva se va ajunge și într-o realitate care să semene cu cu cea descrisă de Marie Lu în Warcross și Wildcard.

Pe Goodreads i-am dat doar 4 steluțe deși aș fi vrut să-i dau 4,5. Nu pentru că nu ar fi un roman wow ci doar dintr-un motiv subiectiv, acela că mi-a venit greu la început să mă conectez la poveste. Dar asta nu e vina autoarei ci a faptului că am citit Wildcard la distanță de Warcross.

Ambele volume ale seriei, atât Warcross cât și Wildcard au apărut la editura Leda și pot fi comandate fie direct de pe site-ul editurii fie de la marile librării online – VEZI AICI.

Și tot de Marie Lu vă mai pot recomanda să citiți Tinerele Elite (recenzia AICI) și Societatea Trandafirului (recenzia AICI)