Visuri de îngeri și monștri – Laini Taylor (recenzie)

Visuri de îngeri și monștri – Laini Taylor (recenzie)

După ce am terminat de citit volumul 2 al seriei ”Născută din fum și os” adică ”Vremuri de sânge și străluciri de stele”, a cărei recenzie am publicat-o deja (vezi aici), nu puteam să las iar timpul să treacă și să nu aflu ce se întâmplă în ultimul volum, Visuri de îngeri și monștri, așa că mi l-am comandat de la Libris.

Citisem pe Goodreads unele aprecieri negative referitoate la ultimul volum al seriei. Evident că o carte nu poate multumi pe toata lumea pentru că gusturile sunt relative. Unii afirmau ca autoarea s-a lungit prea mult și că a băgat multe, prea multe personaje fără rost, alții de plângeau de faptul că celor doi, îndrăgostiți Akiva și Karou, autoarea nu le-a prea dat șansa să fie împreună și tot așa.

Sinceră să fiu am avut chiar un moment de ezitare. Primele 2 volume, așa cum știți dacă mi-ai citit recenziile mi-au plăcut cam de la jumătate încolo. Din diferite motive.

Mi-am zis că poate și acest ultimul iar o să fie așa dar, cum nu îmi plac lucrurile rămase neterminate, am zis ca fie ce o fi, vreau să vă eu cu ochii mei cum stă treaba.

Am așteptat cartea cu nerăbdare și curiozitate și cum am primit-o m-am și apucat s-o citesc cât aveam încă proaspăt în minte finalul volumului 2. Nu am vrut să mai pățesc ca să intru greu în poveste din cauza faptului că am lăsat timp prea mare între lecturarea volumelor.

Și, spre surprinderea dar și bucuria mea, volumul 3 mi-a plăcut cel mai mult. Deși are 588 de pagini și eu nu stau bine cu timpul, așa de mult mi-a plăcut și povestea m-a prins în mrejele ei încă de la început încât l-am terminat de citit în 6 zile. Poate pentru unii pare mult dar pentru mine e record.

Concluzia ar fi ca, da, aprecierile de pe Goodreads sunt bune de luate ca și reper dar să rămână doar reper. E mai important să îți urmezi intuiția când alegi să citești o carte. Cum am tot spus, suntem diferiți și de aceea și gusturile în materie de lectură diferă.

Într-adevăr apar personaje noi, sunt multe personaje și e posibil să te mai încurci în numele lor ca să le reții dar nu cred că asta e un defect al acestui ultim volum al seriei, Visuri de îngeri și monștri.

Ba din conta, mie mi s-a părut că a fost mai bine scris, mai unitar, mai complex, ca și cum intre timp autoarea a evoluat în scriere.

Despre ce este vorba în Visuri de îngeri și monștri

Karou și Akiva luptă în sfârșit împreună pentru a aduce pacea în Eretz și de a salva omenirea de la distrugere. O misiune deloc ușoară pentru că nu e atât de simplu să înlocuiești ura sădită în adâncul sufletului încă de când erai copil și ai fost învățat că celălalt îți e dușman și trebuie omorât cu orice preț cu dragostea.

Nu e ușor să pui capăt unui război de secole și să aduci o pace, o împăcare între două popoare care se urăsc de moarte și par a fi ca două jumătăți ale unui întreg spart. Și totuși, dacă crezi cu tărie în visurile tale ele pot deveni realitate, Ura poate fi înlocuită cu dragostea și pacea cu războiul.

Pe parcursul romanului, însă, nu o singură dată Akiva și Karou au fost pe care să-și vadă visurile distruse, nu o singură dată au crezut că nu mai au nicio speranță în a aduce pacea între cele două națiuni dușmane. Dar împreună au reușit să treacă peste obstacole și în final ceea ce ei au visat a devenit posibil.

sursa foto

Pare că acum vă dau un spoiler spunându-vă că totul se termină cu bine. Însă vă asigur că nu vă puteți imagina ce înseamnă acest final optimist. Pentru că nu vă voi spune cum reușesc cei doi să aducă pacea între cele două națiuni, cu ce sacrificii, sau daca în final ei vor rămâne totuși împreună sau nu. Nu vorbesc aici despre relația de dragoste dintre cei doi ci despre visul lor de a vedea un Eretz care trăiește în pace.

”Karou care, cu o viață înainte, începuse această poveste pe un câmp de bătălie, când îngenunghiase lângă un înger muribund și îi zâmbise. Puteai să trasezi o linie de la plaja de la Bullfinch, prin tot ce se întâmplase de atunci – viețile sfârșite și începute, războaiele câștigate și pierdute, dragoste și iadeșuri, furie și regret, înșelăciune și disperare și întotdeauna, cumva, speranță – și s-o încheie chiar aici, în această peșteră din Munții Adelphas, în această companie.”

E adevărat că Akiva și Karou nu au parte de momente intime între ei dar nu discutăm aici despre un roman de dragoste. Nu acesta este mesajul pe care autoarea îl vrea transmis.

Karou și Akiva înteleg că dragostea lor este un detaliu al întregului iar ei întregul trebuie să-l salveze. Înteleg sacrificiul pe care trebuie să-l facă pentru a-și îndeplini destinul. Unul chiar mai măret chiar decât idealurile lor.

”Remodelarea unui imperiu li se păruse, cândva, o sarcină uriașă, iar acum era doar o notă marginală la problema supraviețuirii însuși a Eretz-ului. Karou se clătină. Akiva se uită în ochii ei și ea văzu ce ar fi vrut el să întrebe, dar n-o făcu, pentru că destinul ei nu era vreun adaos de atașat al lui”

Nu o să vă povestesc despre cine e de fapt Akiva, de unde vin puterile lui, ce se întâmplă cu Kiri/Lupul alb sau dacă Liraz va reuși să uite ura față de himere sau cum va reuși aceasta să treacă peste moartea fratelui ei.

Nu o să vă povestesc nici despre cine e și ce rol are Eliza, personajul nou apărut în acest al 3 lea volum despre care te tot întrebi, curios, pe măsură ce citești capitolele despre ea, care i-o fi rolul, cine e ea și de ce apare acum. Și vei avea o mare surpriză.

Vă îndem că citit această serie fantasy de excepție care sper că la un moment dat să să fie și ecranizată. Un bun regizor având pe mână modalități moderne de producere a efectelor speciale poate scoate pe piață un film fantasy memorabil.

Părerea mea despre Visuri de îngeri și monștri

Deși celorlalte volume ale seriei le-am dat doar 4 stelute, celui de-as 3lea i-am dat 5 stelute pe Goodreads. Cumva în compensație pentru că, per total seria mia plăcut mult și merită citită mai ales dacă ești atras genul fantasy.

Mi-a plăcut de Karou și de Akiva, de puterea lor de sacrificiu, de îndârjirea lor în a spera că vor reuși să aducă pacea între serafimi și himere chiar și în momentele în care credeai că totul e pierdut. Îl trec, deci pe lista cuplurilor preferate din seriile pe care le-am citit până acum.

Mi-a plăcut la acest volum faptul că e alert, are multă acțiune chiar de la început așa încât te ține ”în priză” și te face să îți dorești să citești mai repede cele 588 de pagini deși știi că la final vei regreta că trebuie să te desparți de personajele atât de simpatice ale romanului, himere sau serafimi.

Cumva, per total, acțiunea mi-a adus aminte de un alt roman fantasy citit recent, ”Cerul din adâncuri” – vezi aici recenzia – unde, la fel, era vorba despre ura dintre două popoare dușmane care de fapt nu aveau niciun motiv să se urască. Altul decât un trecut care îi învăța să facă asta.

”Născută din fum și os”, cu cele 3 volume ale sale (vezi recenziilela primele 2, AICI și AICI) se numără printre seriile fantasy preferate și pe care vi le recomand cu drag.