Al nouălea mormânt – Stefan Ahnhem (recenzie)

Al nouălea mormânt – Stefan Ahnhem

Al nouălea mormânt este de fapt primul volum al seriei ”Fabian Risk” scrisă de autorul suedez Stefan Ahnhem deși este în fapt cel de al doilea volum publicat și-l puteți găsi la Libris. Da, știu că sună puțin ciudat ce zic eu aici dar, dacă vreți să citiți această serie vă recomand să începeți prin a citi mai întâi acest roman și apoi celelalte.

Eu nu am început cu acesta ci cu cel care a fost publicat primul, adică cu Victimă fără chip, a cărui recenzie o puteți citi AICI. E în regulă și să începeți cu acesta, așa cum am început eu, se pot citi separat, însă pentru cine are totusi această informație, ideal ar fi să începeți cu începutul, nu?

Nu am înțeles de ce autorul a decis să facă acest lucru, adică să publice un  prim volum sărind pratic pentru o intrigă anterioară despre care încă nu scrisese. Până acum nu am mai întâlnit acest stil de a scrie o serie. Mi se pare ciudat dar, cum sunt deja publicate 4 volum parcă nu mai contează la acest moment motivația autorului. Rămâne doar mirarea  mea.

Așa că, să o luăm cu începutul. Personajul principal al seriei este, cum de altfel bănuiți deja, Fabian Risk, inspector criminalist in Copenhaga, căruia i se atribuie, de către superiorul său un caz destul de dificil și complex.

Ministrul suedez al justiției dispare fără urmă pe drumul său dintre sediul parlamentului și propria mașină. Tot în aceeași noapte, o cunoscută vedetă daneză găsește un străin care se ascunde  în casa ei din Copenhaga și apoi acesta este găsit mort. Mai mult de atât, și alte cazuri la fel de ciudate încep să apară. Sunt găsiți alți morți și fiecăruia îi lipsește câte un organ diferit.

Cazurile acestea sunt investigate separat și în paralel de către Fabian Risk în partea suedeză și de către omologul lui Djuna Hougaard în partea daneză, investigații care vor duce în final la niște dezvăluiri șocante fiind vorba nu doar de niște crime, nu doar de un psihopat criminal în serie ci mult mai mult de atât.

Este vorba despre o răzbunare cumplită, de un mod sinistru de a-ți face singur dreptate dar și de o conspirație mai teribilă decât ți-ai putea imagina fiind vorba despre traficul de organe.

Romanul mi s-a părut unul foarte dur și, dacă nu ar fi fost să-l fi citit pe acesta prima dată, sinceră să fiu nu cred că aș fi dorit să le citesc pe următoarele. Nu prea sunt adepta romanelor dure, sângeroase. Însă îmi place stilul lui Anhem de a scrie și astfel am putut să trec peste unele scene mai horror. Vă previn că este vorba de niște scene foarte dure, ”dark”, sângeroase.

Al nouălea mormânt este mai dur decât celalalte 2 volume. Cel puțin așa l-am perceput eu. Și finalul îți lasă un gust destul de amar. Însă, revin iar la stilul cinematografic al lui Anhem, acesta te poate ajuta să trece peste atmosfera apăsătoare din roman.

Cartea are mister, are acțiune, te ține cu sufletul la gură și îți ridică nivelul de adrenalină din corp făcându-te să nu o lași din mână până la final. Dacă eși amator al acestui gen literar cu siguranță trebuie să o treci pe lista de lectură și, evident, s-o citești cât mai repede. Chiar sunt curioasă cum vi se va părea.