3 pandemii din Evul Mediu care au marcat istoria umanității

3 pandemii din Evul Mediu care au marcat istoria umanității 

Continui în acest articol incursiunea noastră într-un subiect sinistru, dar de mare actualitate acum, acela al pandemiilor care au lovit umanitatea de-a lungul istoriei sale zbuciumate. În episodul anterior (vezi aici articolul) am discutat despre 3 pandemii din antichitate. În cel de astăzi vom acoperi Evul Mediu, numit de unii și „cel întunecat”.

În Evul Mediu nu doar marile migrații au cauzat distrugeri însemnate care au redus activitatea economică și au întârziat cu sute de ani progresul, dar și bolile necruțătoare care au lovit mereu și care au redus populația unor țări chiar la jumătate, au contribuit la stagnare și chiar regres, comparativ cu perioada cea mai bună din antichitate.

Desigur că la răspândirea bolilor a contribuit și necunoașterea cauzelor lor, dar chiar și astăzi, când știm atât de multe, nu putem uneori să evităm consecințele lor catastrofale.

1. Moartea neagră (1331-1353) a fost o pandemie care a ucis 75 de milioane de oameni, după date mai mult sau mai puțin exacte, deși unii istorici tind să creadă că pe întreg globul au fost poate și două sute de milioane de victime.

A izbucnit în Asia, s-a răspândit apoi în Bazinul Mediteranean, ajungând apoi în vestul Europei și a fost cauzată de Yersinia pestis, o bacterie despre care am mai pomenit.

Moartea neagră a fost ciumă bubonică, transmisă la om de puricele șobolanului și chiar dacă pare greu de crezut, există și astăzi în anumite areale de pe glob, purtată de unele rozătoare.

Chiar simpaticele marmote pot fi purtătoare ale temutei bacterii prin intermediul puricilor lor, numai că astăzi treburile stau cu totul altfel, boala putând fi imediat diagnosticată și tratată. S-a numit așa deoarece degetele și mâinile celor bolnavi se înnegreau, având și un aspect înfiorător, alături de bubele imense de pe corp.

Din Asia Centrală, sau poate chiar din China, boala s-a răspândit de-a lungul „drumului mătăsii” pentru a ajunge în 1343 în Crimeea și de aici în Bazinul Mării Mediterane și în Europa. Dar anii despre care am pomenit mai sus nu au fost singulari din păcate. În decursul secolelor următoare Moartea neagră a lovit de mai multe ori Europa. Între 1665-1666 Londra a fost secerată la propriu, 100 de mii de locuitori pierzându-și viața.

2. A treia mare ciumă bubonică a apărut în China în 1855 și s-a răspândit apoi în India, ucigând 10 milioane de oameni. O „coadă” a acesteia, a afectat între 1900 și 1904 până și orașul american San Francisco. Medicina între timp avansase, se descoperiseră microbii și oamenii știau cum să reacționeze. Drept urmare au fost dor puțin peste o sută de morți, ceea ce pare ridicol în comparație cu numărul de victime din secolele trecute.

3. Gripa spaniolă (1918-1920) a fost ultima mare pandemie mondială și printre cele mai distructive. O jumătate de miliard de oameni au fost infectați, iar numărul de 50 de milioane a moților, a depășit cu mult numărul victimelor din Primul Război Mondial (1914-1918).

Gripa s-a propagat chiar și în cele mai izolate locuri ale planetei, cum ar fi comunități de eschimoși, sau insule izolate din imensul Pacific, producând victime fără număr. H1N1 este numărul de cod al virusului care a produs gripa spaniolă, același virus care a lovit și 2009, dar fără prea mari șanse.

Ceea ce a fost caracteristic în cazul gripei spaniole este „răsturnarea” vârstei victimelor, pentru că de obicei la o gripă mor cu precădere persoane mai în vârstă, care au și alte boli. În cazul acestei gripe însă au murit cu precădere adulți și tineri.

Explicația a fost că aceștia fuseseră cei care au fost concentrați mulți la un loc (în cazărmi, tabere militare și pe front) și erau cei mai slăbiți în privința rezistenței, din cauza anilor de război.

Într-un alt articol vom detalia mai multe lucruri despre pandemiile care au lovit crunt umanitatea de-a lungul istoriei sale.