Cât sunt de adevărate teoriile conspirației?

Cât sunt de adevărate teoriile conspirației?

În această perioadă de grele încercări pentru întreaga umanitate, teoriile conspirației au căpătat un nou avânt și din păcate și mulți susținători. În plus, internetul este locul ideal unde se pot propaga cu mare ușurință, deoarece așa este internetul, liber. Și dacă e liber, se pot găsi și foarte multe lucruri bune și utile pe internet, dar și foarte multe prostii sau lucruri neadevărate.

Vom face pentru început o scurtă incursiune în psihologie, pentru a înțelege de ce teoriile conspirației pot „să prindă” foarte ușor și mai ales să aflăm la cine anume pot „să prindă” astfel de teorii. Dar ce înseamnă de fapt teoria conspirației? Termenul se referă încercarea de explicare a unui eveniment sau a unui fenomen prin existența unei conspirații, adică a unui „joc din umbră” orchestrat de cineva, pentru a obține anumite avantaje.

Așadar, ce părere au psihologii despre oamenii care au mare apetență pentru a crede orice în legătură cu conspirațiile. Pe primul nivel sunt oamenii „normali”, ca să-i numim așa, dar care apelează exagerat la proiecția psihologică, un mecanism de autoapărare în fond al propriului ego. Paranoia și machiavelismul sunt pe un alt nivel, cel al bolilor mintale, domeniu care nu mai ține de psihologie, ci de psihiatrie. Nu ne vom referi la aceste situații în articolul de față, ci doar la oamenii obișnuiți, normali, dar care au tendința să creadă toate teoriile conspirației.

Trebuie să spunem că oamenii aceștia sunt oameni slabi, care nu au reușit în decursul vieții să deprindă ceea ce înseamnă responsabilitate individuală. Copilul mic, bebelușul adică, din primele zile de viață, învață imediat că are nevoie de altcineva, de un adult, ca să poată să supraviețuiască. Mai târziu el învață că poate lua și singur decizii, iar de la o anumită vârstă mai învață că trebuie să și le asume. Totodată copilul și viitorul adult mai trebuie să învețe să-și asume și greșelile.

Din păcate unii nu vor învăța asta niciodată în viața lor, pentru că mai mereu, altcineva este de vină! Iată deci terenul perfect pe care pot „să prindă” teoriile conspirației. De ce ești tu sărac? În nici un caz pentru că nu ai învățat la școală, bei și fumezi și mai risipești și bruma de bani pe care o câștigi.

Nu, ești sărac pentru că alții conspiră ca tu să fii sărac. Cine anume? Forțe oculte, marii bogătași, evreii, bancherii, politicienii etc. lucrează cu toții împotriva ta. Dar tu ce faci? Ești dispus să îți schimbi viața, ca să nu mai fie săraci măcar copiii tăi? În nici un caz, te duci la crâșmă să mai bei ceva, pentru că acolo sunt și alți bețivani care îți dau ție dreptate. Tu ai vrea să faci foarte multe, dar alții nu te lasă…

Mai vreți un exemplu? De ce ești tu printre ultimii din clasă? Că doar pentru părinții tăi ești un adevărat „geniu”, de nu s-a mai văzut: știe odrasla să se joace și pe calculator… Nu ești în rândul codașilor clasei pentru că nu înveți nimic, Doamne ferește, de ce să înveți dacă tu le știi deja pe toate…

Nu, profesorii sunt răi și conspiră împotriva ta, ca să îți pună ție doar note mici. Iar cei patru-cinci elevi fruntași ai clasei, cu note mari, bașca rezultate pe la olimpiade și concursuri școlare, sunt protejați de profesori, pentru că părinții lor „le cară” profesorilor. Așa crezi și tu și părinții tăi la fel de „geniali”.

Dar notele dezastruoase de la evaluarea națională sau de la bacalaureat, când lucrările sunt corectate de alți profesori care nu te-au văzut niciodată și nu te cunosc? Nu, alea nu se pun. Tu ești un „geniu” neînțeles, victimă a unei conspirații oculte.

Așadar, voi concluziona la finalul acestui articol că teoriile conspirației tind să prindă cu precădere la oamenii slabi, care nu au curajul să își asume propriile fapte, propriile alegeri, propriile decizii. Este mult mai ușor să dai vina pe alții, decât să admiți că este și vina ta. Sau doar vina ta…