Micul dejun în lume. Unde și ce se mănâncă dimineața
Omul nu poate trăi fără mâncare, ca de altfel orice alt individ din regnul animal. Indiferent de țara în care trăiește și de obiceiurile locului, indiferent dacă este sărac sau bogat, indiferent dacă este foarte inteligent sau un ignorant, omul are nevoie de mâncare.
Orarul meselor însă nu este ceva unitar pe tot globul și nici măcar în țara noastră, în toate regiunile. Ba mai mult, obiceiurile alimentare diferă de la familie la familie. În acest articol însă ne vom referi la micul dejun, acea masă care se consumă în primele ore ale dimineții.
În privința micului dejun, variațiile sunt foarte mari de la popor la popor, deși în linii mari se acceptă peste tot în lume că dimineața tot trebuie să se mănânce ceva. Există și retete specifice pentru preparate destinate special micului dejun, precum există și tabieturi locale.
1. Studiind scrierile mai vechi, deși obiceiul se păstrează și acum, în multe familii de țărani de la noi, micul dejun se „combina” cu prânzul într-o masă mai consistentă, dar servită după ora 10 sau chiar 11.
Adică dis-de-dimineață membrii familiei țărănești tradiționale se apucau de treabă prin gospodărie, pentru ca abia mai apoi, după ce gospodina casei reușea să facă ceva de mâncare, să se așeze cu toții în jurul mesei unde „trona” în centru, de cele mai multe ori, o mămăligă aburindă.
Pe undeva era și logic să se procedeze astfel, deoarece mâncarea se prepara la focul din vatră, fie iarna, fie vara, ori asta cerea ceva timp. Apoi dimineața, imediat după trezire (putea să fie ora 5 sau chiar 4), animalele din gospodărie erau primele care trebuiau hrănite.
2. Există și oameni, la noi sau peste tot în lume, care dimineața nu obișnuiesc să mănânce nimic. Nu discutăm de cei care chiar nu au ce mânca, ci de oameni care fie așa s-au obișnuit, fie chiar nu pot să mănânce în primele ore ale dimineții, deoarece nu suportă să o facă. Nutriționiștii recomandă însă ca la micul dejun să se mănânce totuși ceva.
3. În alte țări însă, un mic dejun consistent face parte din cultura locală. Englezii sau americanii, dar și alții, mănâncă foarte bine la micul dejun, pe primul plan fiind ouăle prăjite cu șuncă, fie făcute omletă, fie făcute ochiuri. De aceea la cele mai multe hoteluri care oferă micul dejun în sistem bufet suedez, se pot găsi astfel de preparate pregătite pentru autoservire, alături de ceai și cafea, de plăcințele, cornuri și brioșe etc.
4. Dacă tot am pomenit de ceai și de cafea, aceste băuturi sunt prezente la micul dejun cam peste tot în lume, desigur într-o multitudine de variante. Unii preferă cafeaua simplă, alții cu lapte sau cu alte adaosuri. Și ceaiul se servește într-o multitudine de variante, chiar și cu lapte(!).
5. În Italia micul dejun al marii majorități a populației cuprinde „cornetto e capucino”, adică un corn umplut cu ceva și cafeaua preparată cu spumă de lapte. Mulți preferă să ia micul dejun în barurile unde obișnuiesc să facă asta zi de zi, vreme de ani de zile. Probabil că acum, de când cu restricțiile impuse de pandemie, italienii iau micul dejun acasă, dar desigur tot cu „cornetto e capucino”.
6. Francezii au schimbat doar numele cornului, spunându-i croasant, sau l-au înlocuit cu o brioșă. Cafeaua nu lipsește. În unele regiuni însă s-au inspirat de la vecinii de peste Canal și au adoptat un mic dejun englezesc, deși în ruptul capului nu ar recunoaște asta.
7. În țările arabe la micul dejun se servesc tot felul de preparate coapte sau prăjite, asemănătoare turtelor, făcute în casă. Pot fi și dulci, dar și sărate și condimentate. Desigur lângă acele turtițe, care nu pot fi decât delicioase, se află ceaiul sau cafeaua.
8. În țările din Asia, de cele mai multe ori nu lipsesc de la micul dejun preparatele din orez, fie fiert, fie copt, fie sub formă de mâncare sărată, fie sub formă de prăjituri, alături de care, deja ați ghicit, se afla cana cu ceai sau cafea.
Pe lângă cele enumerate, cam peste tot în lume se mai mănâncă la micul dejun pâine cu gem sau cu dulceață, cu miere de albine, lapte cu cereale (adorate mai ales de copii), iaurturi cu fructe sau fără etc. Un lucru este însă important de reținut, acela că micul dejun, deși este mic, nu este și mic ca și importanță!
mic dejun la mine la tara: oua cu jumari si zeama de varza. Eventual si cu niste mamaliga rece ramasa de la masa de seara. Vorba aia: cate bordeie, atatea obiceie. Chit ca se se zice obiceiuri…
Nu are rima daca nu e … ”obiceie! :))