Ce ar fi bine să știi despre culoarea albastră

Ce ar fi bine să știi despre culoarea albastră

Considerată culoarea speranței, albastrul a exercitat dintotdeauna o fascinație deosebită asupra oamenilor. Albastrul cerului i-a făcut pe toți să viseze, iar albastrul mării a fost mereu liniștitor. Psihologii chiar au o teorie despre fascinația albastrului, care liniștește și înalță spiritul: i-au spus „efectul infinitului albastru”.

Albastrul a fost văzut dintotdeauna de către oameni, cerul și marea având această culoare. Dar pigmenții albaștri au fost de asemenea cunoscuți din vremuri imemoriale, deoarece există în natură roci care au această culoare, roci din care s-au putut obține și coloranții utilizați pentru picturi, pentru decorarea încăperilor și pentru țesături.

Culoarea albastră a fost găsită în picturile de pe pereții peșterilor pictate din Paleolitic, alături de roșu și nuanțe de maro. Albastrul era utilizat frecvent și de egipteni, dar și de babilonieni, în antichitatea timpurie, fiind apoi folosit și de alte civilizații antice, cum ar fi cea greacă și cea romană. Și în următoarele epoci albastrul a continuat să fie folosit intens, iar în diverse religii are diverse semnificații.

Din punct de vedere al sistemului RGB de redare a culorilor pe ecranele dispozitivelor electronice, albastrul este culoare de bază. În spectrul vizibil, din punct de vedere fizic, albastrul se situează în domeniul lungimilor de undă dintre 450 și 495 nm, cu frecvențe cuprinse între 670 și 610 THz.

Din vechime, pigmentul albastru s-a obținut din lapis lazuli, o piatră semiprețioasă, dar și din azurită, o altă rocă de asemenea cunoscută din vremuri de demult. Aceste roci erau măcinate foarte fin pentru a obține pigmentul albastru dorit.

Cu 2500 de ani înainte de Hristos egiptenii au produs propriul lor pigment albastru (numit albastru de Egipt) combinând mai multe roci pe care le ardeau apoi la peste 800 de grade Celsius. Este din punct de vedere istoric și tehnic primul pigment sintetic produs de om. Aceste era de o calitate excepțională, dovadă fiind relicvele antice al căror albastru este după atâta vreme nealterat. Din păcate însă rețeta originală s-a pierdut și acum oamenii nu se mai pot bucura de acel albastru egiptean.

De-a lungul vremurilor au fost inventați mulți pigmenți albaștri. De exemplu, atât grecii cât și romanii cunoșteau mai multe nuanțe de albastru, realizate din mai mulți pigmenți diferiți. În Evul Mediu, a apărut renumitul „albastru de Prusia”, iar din Orient era importat un pigment albastru destul de scump numit ultramarin. Cu acesta au fost realizate multe dintre nemuritoarele picturi ale Renașterii.

Europenii au elaborat mai apoi procedeul de a extrage un pigment numit indigo dintr-o plantă numită Indigofera tinctoria, dar mai înainte pigmentul era extras din Isatis tinctoria.  A existat chiar un adevărat război comercial între diverse companii pentru monopolul asupra valorosului pigment.

După dezvoltarea chimiei ca știință bine închegată, numărul pigmenților albaștri a crescut, existând acum vopsele specifice pentru diverse aplicații specifice: pentru țesături, pentru hârtie, pentru metale (inclusiv pentru automobile), pentru mase plastice, pentru porțelanuri, pentru var lavabil de interior și de exterior etc.

În viața noastră de zi cu zi întâlnim deci foarte mult albastru, nu doar pe cel al cerului sau al mării, ci la tot pasul, deoarece ne pace să ne colorăm în albastru ceea ce ne înconjoară.