Ce este paranoia și cum se manifestă

Ce este paranoia și cum se manifestă

Începem cu acest articol un scurt serial despre bolile mentale, în care nu dorim să le „vedem” așa cum le văd medicii psihiatri, ci doar ca niște cititori care nu au studii de specialitate. Vom încerca să le descriem pe scurt, cu termeni comuni, cu cuvinte simple, pentru a fi înțelese și de către nespecialiști.

Paranoia este considerată o boală mentală care se caracterizează printr-un proces de gândire caracterizat prin neîncrederea generalizată în alții. Paranoicul este mereu suspicios, vede oriunde o amenințare, care de cele mai multe ori nu există. De aceea paranoicul este autoizolat de lume, deoarece nu are încredere în nimeni și de aceea îi este și foarte greu să aibă relații sociale.

Paranoicul este mereu afectat de anxietate și de frică, este irațional și ajunge și la delir. Ca și boală mentală face parte din clasa psihozelor. Termenul provine din limba greacă veche, para însemnând în afară iar nous minte, deci pe scurt „în afara minții”.

Tipuri de paranoia

După Millon (cercetător celebru al bolilor mentale) există cinci tipuri de indivizi paranoizi:

– paranoidul fanatic, ce cuprinde manifestări narcisiste;

– paranoidul malign , ce cuprinde manifestări sadice;

– paranoidul crud, ce cuprinde manifestări negativiste;

– paranoidul insular, ce cuprinde manifestări evitante;

– paranoidul încăpățânat, ce cuprinde manifestări compulsive.

Paranoicul suferă și de mania persecuției, deoarece crede că acum se întâmplă ceva rău sau i se va întâmpla ceva rău în viitor. El poate avea și halucinații auditive și vizuale, dar nu așa de frecvente ca în cazul schizofreniei de exemplu.

Un paranoic este dificil de sesizat într-un anumit mediu, deoarece de cele mai multe ori el are o gândire normală, apoi brusc îi apar idei preconcepute cum că ar fi urmărit, persecutat, nedreptățit.

Dacă paranoia mai este combinată cu megalomania, vom avea paranoia megalomaniacă, tulburare care de-a lungul timpului i-a afectat pe unii lideri militari și politici, cum ar fi Alexandru cel Mare, Vidkun Quisling (dictator norvegian adept al naziștilor, pe vremea când țara fusese sub ocupație germană în cel de-al doilea război mondial) și desigur Nicolae Ceaușescu.

Din păcate există și medicamente, care dacă sunt folosite necorespunzător sau în exces, pot induce paranoia. Oricum se știe că medicamentele au efecte adverse, tulburarea proceselor normale de gândire fiind doar unele dintre acestea, studiate mai cu seamă în ultimii ani. Așa că mare atenție la administrarea medicamentelor de orice fel!

Medicii psihiatri au la dispoziție vasta lor experiență pentru a diagnostica paranoia, dar și imagistica medicală modernă pentru a „fotografia” funcționarea creierului.