Ce înseamnă educația formală, nonformală și informală?

Ce înseamnă educația formală, nonformală și informală?

Despre educație se tot vorbește destul de mult în ultima vreme și s-a tot scris încă din antichitate. Prin educație se urmărește ca un individ să fie instruit să raționeze și să relaționeze cu societatea în care trăiește. Toate civilizațiile din vechime au descoperit că au nevoie de indivizi bine instruiți care să-și îndeplinească sarcinile lor în societate, adică fiecare stat/țară/societate avea nevoie de oameni utili.

Acest fapt este cu atât mai actual acum când societatea omenească de pe întregul glob pământesc este atât de complexă. Educația înseamnă nu doar învățarea copilului/tânărului/adultului, ci și formarea individului, astfel încât acesta să reușească să rezolve corect problemele pe care i le pune viața, atât la locul de muncă, cât și în familie și societate. Educația reprezintă de fapt progres.

Educația nu este doar ceea ce se întâmplă la școală, în sala de clasă. Există trei aspecte importante ale educației, educația formală, educația nonformală și educația informală. Să vedem pe scurt ce ar însemna toate acestea.

Educația formală înseamnă educația care se desfășoară sub formă organizată, adică în cadrul unui sistem bine stabilit specific fiecărei țări. Cu alte cuvinte este educația din școli, de toate tipurile, școli „oficiale”, acreditate, școli în care activează cadre specializate (cadre didactice), pregătite special pentru a-și face munca lor de „educatori”. Există foarte multe tipuri de școli, fiecare țară având particularitățile ei și foarte multe niveluri, de la grădinițe și până la universități.

Educația formală înseamnă deci un sistemul de învățământ organizat, care pleacă de la școala primară sau chiar de la grădiniță, urmate de gimnaziu, liceu și universitate, cuprinzând și școli tehnice și profesionale etc. Fiecare elev sau student este evaluat după reguli stabilite în cadrul sistemului și pregătirea se face după o programă clar stabilită. Cei care trec absolvă diversele etape sau niveluri din cadrul sistemului de învățământ sunt de obicei certificați și „calificați” ca specialiști într-un anumit domeniu.

Educația nonformală se desfășoară, după cum îi spune și numele, în afara „formei”, adică pe lângă sistemul de învățământ din țara respectivă. Însă de cele mai multe ori, acest tip de educație vine în completarea educației formale și este mai puternic individualizat. Cursantul poate învăța ceva strict legat de interesele lui imediate sau viitoare. Tinerii pot învăța în cadrul acestui tip de educație de exemplu strict o meserie sau pot căpăta strict anumite deprinderi.

În cadrul educației nonformale pot exista activități extracurriculare, adică în afara programei școlare propriu-zise, dar și activități extrașcolare, în afara școlii adică.

Educația informală este prezentă peste tot într-o societate, adică individul „culege” din cele mai diverse surse foarte multe informații: din familie, din cercul de prieteni, de pe internet, din presă, de la radio și televiziune, de la teatru, de la întâlnirile diverse cu alți semeni etc. În funcție de ceea ce ascultă, vede, citește, individul își va forma o anumită personalitate, va avea anumite idei și păreri despre lumea în care trăiește, va căpăta anumite convingeri.

De cele mai multe ori cele trei tipuri de educație sunt interdependente și toate tipurile de educație sunt prezente în orice societate și contribuie la formarea indivizilor ca cetățeni.