Câteva lucruri bine de știut despre țânțari

Câteva lucruri de știut despre țânțari

În această perioadă a anului viețile noastre sunt serios perturbate, mai ales pe timpul nopții, de niște insecte minuscule care cântăresc atât de puțin încât în mod normal ar fi nevoie de la câteva zeci până la două sute ca să facă un gram. Da, pentru că majoritatea țânțarilor au 5 miligrame bucata…

Dar așa mici cum sunt, ne perturbă nopțile cu bâzâitul lor și asta n-ar fi tot dacă nu ar transmite boli. Faptul că ne înțeapă și ne sug o cantitate infimă de sânge, de sute de ori mai mică decât cea pe care o pierdem la spălarea dinților de exemplu, nu este un pericol, ci ceea ce ne pot transmite.

Să aflăm deci câteva lucruri despre țânțari, că despre ei este vorba.

• Țânțarii sunt insecte diptere (două aripi, deci o pereche), care se înrudesc cu muștele. Chiar numele lor în multe limbi chiar asta înseamnă, muscă mică.
• Deși sunt atât de mici. țânțarii au în lumea insectelor un ciclu de viață complet, adică trec prin toate stadiile: ou, larvă, pupă și adult. Durata tuturor etapelor depinde de condițiile în care trăiesc, adică de temperatură (în primul rând), dar și de umiditate, abundența hranei, prădătorii naturali etc. Un țânțar adult trăiește liber una-două săptămâni, dar în condiții ideale de laborator poate trăi și o lună.
• Doar femele sunt cele care sug sânge de mamifere, deoarece au nevoie de proteine ca să-și dezvolte ouăle necesare reproducerii. În mod normal, țânțarii adulți (masculi și femele) se hrănesc la fel ca majoritatea insectelor, cu zaharuri din plante sau produse de afide. Așa că doar femele au trompa adaptată pentru a înțepa pielea.
• În mod natural nu oamenii sunt „victimele” femelelor țânțar avide de sânge, ci celelalte mamifere, printre care și rozătoarele. Asta-i face pe țânțari periculoși, deoarece pot lua paraziți de la alte „gazde” și îi pot transmite mai departe. Ei transmit boli nu doar oamenilor, ci și celorlalte mamifere deopotrivă. Sunt numeroase bolile transmise de țânțari.
• Ca să se înmulțească, femelele depun ouăle în apă caldă stătătoare, fie imediat sub suprafața apei, fie lipite de plantele acvatice, în zona de sub apă. Durează puține zile ca ouăle să eclozeze, iarăși depinzând de condiții și de specie, că sunt 3600 de specii de țânțari cunoscute. Din ouă ies larvele care trăiesc subacvatic și care constituie o importantă sursă de hrană pentru alte viețuitoare (larvele altor insecte, pești, amfibieni, păsări, reptile etc.). La rândul lor larvele țânțarilor se hrănesc cu bacterii și alge din stratul superficial al apei. Larvele mănâncă încontinuu, dacă au ce. De hrănirea larvei depinde apoi viața adultului.
• Pupele, care reprezintă un stadiu de metamorfoză, intermediar între larvă și adult, sunt inactive și nu se hrănesc, dar pot fi mâncate de alte animale.
• Unele specii ajung de la ou la adult în doar câteva zile, dar pot exista și termene de săptămâni. Adultul va ieși din apă și își va căuta „drumul în viață”, adică să se hrănească și să se reproducă. Și adulții sunt sursă de hrană pentru alte insecte, pentru păsări și lilieci, așa că viața aceea foarte scurtă de țânțar nu este nici pe departe ușoară.
• Saliva țânțarului conține o substanță asemănătoare veninului, care are rolul de a nu lăsa sângele să coaguleze și astfel el să „rămână” prins în piele. De aceea unele persoane au reacții alergice la înțepăturile țânțarilor și piele li se înroșește în locul respectiv, în timp ce alte persoane nu au nimic.
• Cel mai mare pericol al înțepăturii o reprezintă nu reacția alergică și înroșirea pielii, ci numeroasele boli pe care aceștia le pot transmite.

Dar despre boli și combaterea țânțarilor, în alt articol.