Când a fost inventată cerneala și cum a evoluat în timp
Marea majoritate dintre noi utilizăm zilnic instrumente de scris de tot felul. Cel mai frecvent utilizate sunt pixurile, datorită comodității. Creioanele, inclusiv cele colorate, sunt de asemenea foarte folosite, iar stilourile sunt elegante, denotă distincție, dar sunt folosite doar de „profesioniștii” în ale scrisului, sau pentru a semna documente importante.
Ni se pare un lucru atât de banal să scriem în zilele noastre, iar la raioanele de profil din hypermarket-uri oferta este atât de bogată și cu greu ne putem decide atunci când cumpărăm ceva, încât uităm că de fapt cernelurile au reprezentat în vechime o marfă deosebit de valoroasă, la care nu avea acces toată lumea, ca acum. Economiștii au estimat că întreaga piață a cernelurilor, inclusiv cele pentru imprimante, valorează peste douăzeci de miliarde de dolari anual, iar asta era după datele din 2011. Cu siguranță acum piața a mai crescut.
Orice cerneală, fie ea cerneală albastră, cerneala neagră sau de altă culoare, este un amestec de substanțe de tipul gel, sol sau soluție. În principiu, orice cerneală conține un colorant și un solvent, adică substanța ce dă culoarea diluată într-o altă substanță lichidă de cele mai multe ori. Dar pe lângă acestea, cernelurile mai conțin numeroase alte adaosuri.
După toate dovezile istorice, cerneala ar fi fost inventată în China antică, încă din perioada neolitică. Chinezii fabricau așa numită „cerneală indiană”, numită așa tocmai pentru că ingredientele erau aduse din India. Mai apoi s-au folosit tot felul de plante mărunțite, măcinate și amestecate între ele, totul fiind rodul încercărilor nenumărate.
Și în Egiptul Antic, cu 2600 de ani înainte de Hristos, se foloseau cerneluri fabricate de meșteri iscusiți, cerneluri cu care scribii notau pe papirusuri toate datele referitoare la administrarea imperiului. Romanii aveau și ei propriile cerneluri, bazate pe săruri ale fierului, dar și pe extracte din moluște marine, în vreme ce culorile negre erau mai peste tot în lume obținute din negru de fum (ca și acum) sau din cărbune de oase.
În vremea Evului Mediu, în țările Europei, au fost inventate tot felul de tușuri și cerneluri, iar atunci când a inventat tiparul, Guttenberg a folosit o rețetă de tuș tipografic pe bază de uleiuri și coloranți. Mari meșteri în fabricarea cernelurilor, aproape identice cu cele moderne, au fost chimiștii germani și practic din acel moment cernelurile au devenit accesibile marii mase a populației, deoarece au început să fie produse la prețuri mult mai reduse comparativ cu secolele anterioare.
Deja după 1850 cernelurile de tot felul se găseau cu ușurință în magazinele specializate, iar rețetele s-au răspândit în lumea întreagă. Există însă și cerneluri speciale, produse în cantități mici și cu formule secrete, care folosesc de exemplu markeri chimici, pentru prevenirea înșelătoriilor. De exemplu cernelurile și tușurile folosite în perioada electorală, ca să prevină fraudele, au formule speciale, la fel ca și cele tipografice folosite pentru tipărirea banilor.
Chiar dacă anul școlar este de multă vreme început, dacă te-ai decis asupra instrumentelor de scris pentru copilul tău, te poți interesa și de ghiozdan preț, că acum le poți găsi la prețuri mult reduse comparativ cu luna septembrie, când le caută toată lumea.
Nu am cum să închei articolul despre cerneluri, care au schimbat fața lumii, fără să amintesc și de stilouri. Cunoscute din vechime în mai multe variante și utilizate de sute de ani, primul brevet al unui stilou modern aparține românului Petrache Poenaru (înregistrat la Paris în 1827), inventator și om de știință și în cinstea căruia o stație de metrou din București îi poartă numele. Tu știai toate lucrurile astea?
Auzisem doar de Poenaru, în rest nu știam când a fost inventată cerneala. Mulțumesc pentru informații!
cu drag! 🙂