Ce înseamnă malpraxis medical?
Există în toată lumea profesii și meserii făcute de oameni care pot și să greșească, căci a greși e omenește. De exemplu, dacă mecanicul auto, deși bine intenționat, greșește ceva la reparația mașinii tale, el poate reveni, poate înlocui piesa/subansamblul defect, poate să „o dreagă” și dacă nu depășește termenul asumat, nu poate fi tras la răspundere, deoarece efectuează serviciul convenit cu clientul.
La fel și în cazul instalatorilor, constructorilor, croitorilor și a multor alte sute de meserii, pot să survină greșeli, de cele mai multe ori reparabile. Cel care greșește va căuta să-și repare greșeala și să-și asume pierderea financiară pe care aceasta o implică.
Există însă și meserii sau profesii în care se poate greși, iar reparația să nu mai fie posibilă. Profesiile din domeniul medical sunt printre acestea și greșelile făcute de cei ce profesează nu mai pot fi „acoperite” financiar cu ușurință.
O greșeală de acest fel se numește malpraxis (adică practică greșită) și chiar dacă nu este făcută cu intenție, nu exonerează pe cel care greșește de plata unor despăgubiri către cel/cei vătămați. Uneori pot exista și situații în care cel ce greșește poate suferi rigorile legii penale, sau sancțiuni în cadrul instituțiilor interne de control din domeniul medical.
Pentru aceste situații au fost create și sisteme de asigurare, în condițiile prevăzute de lege, pentru ca medicul, asistentul sau farmacistul care face o greșeală să poată plăti persoanelor vătămate despăgubirile stabilite de instanță. Se înțelege că mecanismul de control și de constatare a unei situații de malpraxis nu este atât de simplu cum este în cazul când e vorba de o radiere auto de exemplu.
Firmele de asigurări au început să ofere și astfel de produse numite Asigurare de Răspundere Civilă Profesională (RCP) pentru personalul care lucrează în domeniul sanitar, iar ca un semn de modernitate, se oferă și asigurare malpraxis online.
În regulamentele firmelor de asigurări și corelat cu legislația în vigoare sunt prevăzute clar situațiile în care cel asigurat (medic, asistent, farmacist) primește despăgubirile pe care trebuie să le plătească persoanei/persoanelor vătămate în cazurile de malpraxis medical. Ca idee de bază trebuie să lipsească intenția, adică cel care a greșit a făcut-o fără să urmărească acest fapt.
Și persoanelor vătămate, prejudiciate (pacienților adică) le sunt stabilite clar situațiile în care pot cere despăgubiri din cauza situațiilor de malpraxis. De exemplu, dacă spitalul în care pacientul nu a fost tratat cum trebuie și a decedat sau a fost vătămat, spitalul deci nu era dotat corespunzător și nu permitea efectuarea unor operații complexe, vina nu este a medicului, care poate a făcut tot ce se putea cu ceea ce avea la îndemână. La fel este și în cazul în care medicul nu putea avea acces la analize medicale complexe și nu avea cum să stabilească un diagnostic precis.
Dacă însă vina este strict a personalului sanitar, instanțele judecătorești pot stabili cuantumul despăgubirilor în bani care vor trebui acordate persoanei/persoanelor vătămate.
De ce își fac medicii, asistenții sau farmaciștii asigurări de malpraxis? Tocmai pentru a putea plăti despăgubirile stabilite de instanță în situațiile în care greșesc, pentru că oamenii mai și greșesc. Dacă nu ar avea o astfel de asigurare, instanțele judecătorești îi vor obliga să plătească din proprii lor bani, din propria lor avere, sumele datorate victimelor. Este cumva ca în cazul asigurării RCA, în care firma de asigurări „mă ajută” să repar mașina celui pe care l-am accidentat din greșeală.
Eva Anca says
Interesant subiectul, chiar am auzit de cazuri de malpraxis.
Claudia says
Mda, din pacate exista si cazuri de genul. Mai nefericite, as zice..