3 teorii despre apariția virușilor

 3 teorii despre apariția virușilor

Revin așa cum am promis cu un nou articol din seria celor despre viruși. Fac aceasta nu doar pentru că am promis, ci și pentru că tocmai am citit un articol despre studii de ultim moment ale unor cercetători americani, studii care au demonstrat că temutul coronavirus din China nu este nicidecum creat artificial. Este un virus natural, pentru că virușii pot să apară mereu în milioane și milioane de variante.

Dar totuși, cum apar virușii? Ce teorii confirmate, pe baze științifice, există referitoare la apariția acestora? Pot virușii chiar să fie creați în laborator? În orice caz, virușii, indiferent de felul lor, pentru că sunt clasificați după multe criterii, au cu toții ceva în comun: informație genetică, adică lanț ADN sau ARN. Fără informația genetică nu există viruși, pentru că nu ar avea cum să se reproducă în celula gazdă, nu ar avea ce informație să transmită (prin parazitare).

Este posibil totuși ca mai multe dintre aceste teorii să fie valabile simultan, adică adevărul să fie de fapt mai complicat, virușii apărând dintr-un „amestec” de procedee pe care natura le-a inventat pentru a crea viața. În orice caz, virușii chiar dacă sunt sau nu „vii” (vezi articolul anterior), sunt cu siguranță la originea vieții și fac parte integrantă din ea.

3 teorii despre apariția virușilor

1. Ipoteza co-evoluției nu este prima apărută din punct de vedere cronologic, dar este poate cea mai „naturală” în contextul evoluției vieții. Viroidele sunt aglomerări de macromolecule, de segmente de lanț ARN, dar fără înveliș proteic. Pot fi considerate precursori ai virușilor și sunt cei mai mici agenți patogeni cunoscuți.

Practic au apărut în natură prin legarea între ele a unor macromolecule datorită forțelor chimice de atracție, de coeziune. Atomii și moleculele mai mici sau mai mari (macromoleculele) au afinități chimice, adică tendințe de a se lega, de a reacționa cu alte molecule. Din aceste combinații puteau să apară și viroidele (și chiar sunt sigur că apar).

2. O altă ipoteză se numește regresivă și spune că virușii au apărut prin involuția unor mici organisme parazite (bacterii din genul rickettsia sau chlamydia), care, la fel ca și virușii, nu se pot reproduce decât în interiorul unei celule gazdă, sunt deci microorganisme parazite. Virușii ar fi prin urmare „urmașii” acestor mici organisme „simplificate”.

3. Ipoteza originii celulare (sau a „evadării”, cum mai este numită) afirmă că virușii s-au format din lanțuri ADN și ARN „rupte” din nucleul celulei vii și care cumva au reușit să scape din interiorul acesteia. Și această ipoteză, la fel ca celelalte, are adepți și dovezi în susținerea ei. Adică o celulă vie își poate crea (din greșeală) proprii viruși „ucigași”.

Probabil că viitoare cercetări ne vor edifica, dar așa cum afirmam mai sus, cred că virușii pot să apară pe mai multe căi și mai cred că, indiferent de imaginea lor înfiorătoare, de ucigași minusculi și tăcuți, fac parte din lanțul vieții, fie că unii îi consideră „vii”, alții doar „la limita vieții”.

Și la fel cum organismele vii, mai simple sau foarte complexe, se pot reproduce într-un număr infinit de combinații, la fel și virușii pot să o facă și chiar o fac prin ceea ce se numește transmisia „orizontală” a genelor.