Jocurile de societate, mai actuale ca oricând
Oamenii și-au dorit dintotdeauna să socializeze, să petreacă timp împreună, să se simtă bine împreună. În epoca primitivă, când trebuiau să vâneze ca să aibă ce mânca și când poate că mâncau o dată la câteva zile, în funcție de noroc, nu prea le ardea de distracții, deși probabil că simțul umorului îl aveau.
După ce oamenii au devenit sedentari deoarece a apărut agricultura care să le ofere suficiente resurse de hrană, s-au ridicat primele așezări stabile, iar oamenii au început să locuiască și în altceva în afară de peșteri. Din acel moment, cu siguranță că oamenii au avut din ce în ce mai mult timp de alocat și pentru plăcerile lor sau pentru a se dezvolta intelectual.
Ideea de noroc sau șansă o aveau însă oamenii de multă vreme, din epoca în care erau vânători-culegători. Și tot din acea vreme oamenii au fost fascinați și de ideea de a ghici viitorul, în speță de a afla înainte de toate dacă vor avea noroc la vânătoare. Arheologii au aflat că făceau asta cu ajutorul unor oase de animale.
Am aflat că zarurile de exemplu au și ele o istorie multimilenară. De fapt nu se știe clar de unde și de când provin, dar din anii 3100 î.Hr. provin primele dovezi arheologice foarte clare că egiptenii aveau jocuri de societate pe care le jucau cu ajutorul zarurilor.
Senet a fost denumit jocul care avea o tablă (nu ca de șah, ci dreptunghiulară) pe care se așezau diverse piese, ca niște pioni sculptați din lemn sau os. Nu s-au putut afla regulile jocului, care nu era ca șahul, ci probabil mai degrabă asemănător cu un monopoly.
Și babilonienii aveau jocuri de societate, iar după ei au urmat grecii și în mod logic romanii, care le-au preluat și continuat cultura. Chinezii sunt cei care au inventat piesele de domino și cărțile de joc, tot cu mii de ani în urmă. În Europa Evului Mediu, multe jocuri de societate erau complet interzise de biserică iar cei ce doreau să le joace trebuiau să o facă pe ascuns asumându-și mari riscuri. Deh, era vorba de chestii diavolești…
Acum există pe tot globul sute, sau poate mii de jocuri de societate, practicate în și mai multe variante. Prietenii obișnuiesc să se întâlnească pentru a petrece timp liber împreună în timp ce joacă ceva ce la face plăcere.
Membrii unei familii pot să petreacă timp liber de calitate în jurul unei mese la care se joacă ceva, mai ales în zilele de izolare, când ieșirile în localitate sau vizitele la cunoscuți nu sunt posibile. Copiii de grădiniță învață să socializeze, să gândească și să se exprime mai ales prin jocul practicat împreună.
Iar pentru vremea când ieșirile la picnic vor fi din nou posibile, alături de pături, mâncare, veselă de unică folosință și băuturi (răcoritoare și chiar alcoolice, pentru cei ce nu conduc o mașină), va trebui pus în portbagaj și jocul de societate preferat, care va fi folosit la siesta de după grătarul tradițional al românilor.
Dar pentru ca un joc de societate să fie plăcut pentru toți, trebuie văzut ca atare, ca un simplu joc, care să aducă bucurie și veselie în grup. În nici un caz nu trebuie tratat ca o competiție „pe viață și pe moarte”, ca o luptă încrâncenată, ca o încleștare de orgolii.
Distracție plăcută și nu uitați că pe lângă internet și filme mai există și altceva de făcut împreună, despre care tocmai v-am povestit!
mie intotdeauna mi-au placut jocurile de societate si in perioada asta, cu sotul in somaj tehnic, chiar am avut timp sa le jucam din plin pe cele pe care le avem in dotare.
Da, asa e, acum avem timp pentru ceea ce alta data nu aveam 🙂