Tu ce știi despre culoarea cyan?

Tu ce știi despre culoarea cyan?

Continuăm mini-serialul nostru despre culori cu cyanul, culoare de bază CMYK de producere a culorilor utilizat de imprimante și în tipografie.

În sistemul RGB utilizat de ecranele televizoarelor și alte tuturor celorlalte dispozitive electronice care au ecran, cyanul se obține din amestecul dintre albastru și verde. De fapt cyanului i se mai spune popular și albastru-verzui (poate fi și verde-albăstrui?).

Cyanul este totuși o culoare spectrală, care apare în spectrul luminii albe descompus de prisma optică, deci este o culoare căreia îi corespund lungimi de undă și frecvențe fizice corespunzătoare radiațiilor electromagnetice ce reprezintă lumina vizibilă.

Lungimile de undă sunt între 490 și 520 nm iar frecvențele între 610 și 575 THz. Deși am putea crede că denumirea culorii este de proveniență recentă, de fapt ea este foarte veche, în limba greacă kyanos fiind termenul prin care era definită culoarea unei pietre semiprețioase cunoscută sub denumirea de Lapis lazuli.

Deși este o culoare spectrală, „adevărată” deci, culoarea cyan este considerată în multe culturi ca o nuanță desigur între verde și albastru. De fapt culoarea cyan are mai multe nuanțe, cyanul având o întreagă „familie” de nuanțe-culori: aqua, turcoaz, albastru-verde, electric-blue, acvamarin.

În industriile de orice tip, culoarea cyan se obține amestecând în diverse proporții culorile verde și albastru, deci am putea spune că această culoare are o utilizare la fel de veche ca și culorile deja amintite din care se obțin pigmenții.

Inspirați probabil din frumusețea apelor turcoaz ale mării sau de cea a unor pietre semi-prețioase, oamenii Antichității, urmați de cei din Evul Mediu, au utilizat pigmenți cyan pentru a colora vasele ceramice, îmbrăcămintea sau elementele construcțiilor. În Islam de exemplu, există multe fresce colorate în cyan, ca de altfel și acoperișurile unor moschei (Ex. Tille Kari din Samarkand), deoarece această culoare are o semnificație religioasă aparte.

Cyano-bacteriile, sau algele verzi-albăstrui reprezintă un element important în lanțul trofic. Metanul, gazul natural pe care-l folosim în bucătăriile noastre, arde cu o flacără ce are și nuanțe de cyan, în vreme ce termenul cianotic, utilizat în medicină, nu înseamnă nimic bun, fiind culoarea pe care o capătă pielea muribundului sau a celui decedat recent.

Dar dincolo de această chestie „macabră”, culoarea cyan împreună cu toate nuanțele ei, sunt utilizate pentru colorarea multor articole vestimentare (tricouri, cămăși, geci, halate sanitare), a unor produse utilizate frecvent (porțelanuri, produse electrocasnice) și a multor altor produse. Ca să nu mai spunem de bijuteriile care au pietre turcoaz, acvamarin sau a celor cu Lapis lazuli…