Cum să depășești teama de refuz
Într-un studiu amplu realizat de o universitate din California s-a demonstrat că refuzul suferit de o persoană activează aceeași centri din creier ca și durerea. Nimănui nu-i place să fie refuzat, numai că diverse persoane reacționează diferit la refuz, adică în timp ce unele suferă enorm, altele trec mai ușor peste această neplăcere.
Există o corelație evidentă, după același studiu, între trecutul unei persoane și modul în care aceasta reacționează la refuz. Cei mai afectați vor fi cei care au suferit în prima copilărie de sindromul de abandon, pentru că de fapt un banal refuz face ca în creier să se activeze amintiri dureroase din perioada când micul copilaș a fost lăsat singur, simțindu-se abandonat și fără apărare.
De asemenea, foarte afectate de un refuz de orice fel sunt și persoanele care au o stimă de sine redusă. În aceste cazuri, atât copilul cât și adultul refuzat se consideră inferiori, lipsiți de importanță și prin urmare faptul de a fi refuzați le întărește convingerile negative.
Anxietatea și tulburarea de personalitate de tip borderline sunt alți factori care duc la o reacție psihologică exagerată în cazul unui refuz.
Pentru a reacționa corect la un refuz, adică să nu i se dea acestuia o importanță exagerată și pentru a trece mai ușor peste disconfortul creat de atare situație, se recomandă:
- Considerarea refuzului ca parte normală a vieții. Nu putem fi pe placul tuturor, în orice moment și în orice circumstanțe.
- Concentrarea pe „cercul de încredere”, adică să admitem că avem în jurul nostru și persoane care ne plac, ne apreciază, ne iubesc. Ei sunt cercul nostru de încredere, iar ceilalți pur și simplu nu fac parte din acesta.
- Practicarea meditației, mai a exercițiilor de „golire a minții”, de eliminare a tuturor gândurilor, pozitive sau negative. Meditația mereu a avut efecte benefice pentru restabilirea echilibrului psihic, pentru creșterea încrederii în sine și pentru acceptare.
- Amânarea reacției la disconfortul creat este o excelentă metodă de autoliniștire. Pur și simplu nu este bine să reacționezi imediat, sub impulsul senzațiilor și sentimentelor de moment, nici la un refuz, dar nici la alte „agresiuni” psihice.
- Să avem grijă de noi înșine și să ne iubim așa cum suntem este un sfat valabil în orice circumstanțe, care ne va ajuta și în acest caz.
Înțelegerea reacțiilor noastre în fața refuzului va conduce și la trecerea cu mare ușurință peste orice fel de trăiri negative care pot să apară într-o asemenea situație. Fruntea sus, mergem înainte!
Bine de știut, să fim pregătiți, că în viață mai dăm și peste refuzuri.
Mda, ne cam intalnim cu ele…