Solstițiul de iarnă, o sărbătoare veche de mii de ani

Solstițiul de iarnă, sărbătoare veche de mii de ani și eveniment astronomic important

În fiecare an în jurul datelor de 21-22 decembrie se petrece solstițiul de iarnă, sau ziua cea mai scurtă a anului. Acest an (2022), solstițiul de iarnă are loc pe 21 decembrie la ora 23:47. Ora exactă coincide cu momentul în care Soarele este la limita cea mai joasă raportat la linia orizontului. Aceste date prezentate sunt valabile pentru Emisfera Nordică, deoarece în cea Sudică acum este miezul verii.

Cu mijloacele moderne de observare de acum solstițiul se determină la secundă și la „milimetru”, dar nu a fost dintotdeauna așa. Oamenii însă au observat din vremuri străvechi faptul că la un moment dat ziua începea să crească și asta se putea afirma cu siguranță doar la două-trei zile după evenimentul astronomic propriu-zis. De aceea la foarte multe civilizații străvechi se sărbătorea cu mare fast data de 25 decembrie, ca sărbătoare a luminii.

La popoarele din zona nordică a Europei cu precădere, solstițiul de iarnă era celebrat de yule, sărbătoare care există și astăzi în multe comunități, chiar dacă în cea mai mare parte a fost „înghițită” de Crăciun, considerat ziua nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Creștinismul când s-a extins nu a făcut-o pe un „teren gol”, ci peste civilizații care deja existau și care aveau propriile lor sărbători și tradiții.

A fost multe mai simplu ca vechile sărbători, numite de unii păgâne, dar în fond corect ar fi să fie numite precreștine, vechile sărbători deci să fie „înglobate” într-o nouă schemă în noua religie apărută, dar lent, nu prin edicte care ar fi putut să stârnească revolta populațiilor. De aceea chiar și în zilele noastr se mai păstrează sărbători foarte vechi, dedicate recoltei sau vânătorii, dedicate Soarelui sau mării etc.

Revenind la yule, termenul provine din limbile nordice și înseamnă „roată”, deoarece pe de o parte Soarele era asemuit cu o imensă roată de foc, iar pe de altă parte, anotimpurile și vremurile se rotesc perpetuu, după frig și întuneric urmând să vină și căldura cu lumină. Sărbătoarea avea și o mare importanță spirituală, fiind moment de reculegere, de renaștere atât a naturii cât și a spiritului uman.

Și la romani se sărbătorea pe 25 decembrie Sol Invictus, adică Zeul Soare, chiar dacă în zona mediteraneană iarna nu era nici pe departe atât de grea ca în zonele Europei nordice. Istoricii consideră că tocmai de aceea creștinii au adoptat ziua de 25 decembrie pentru sărbătorirea nașterii lui Hristos, deoarece în fond creștinismul în Europa s-a extins plecând de la Roma și după ce a fost adoptat ca religie oficială în Imperiul Roman.

Dar dincolo de orice polemici care există și vor exista în jurul solstițiului de iarnă și a sărbătorilor care urmează, creștine sau precreștine, această perioadă a anului are un farmec aparte și ne îndeamnă pe toți să fim mai buni, să privim spre ceilalți, dar să privim și în interiorul nostru și să medităm la ceea ce avem de făcut bine pe acest Pământ.