Cum se măsoară intensitatea cutremurelor
Există mai multe scale propuse pentru a măsura „forța” sau „tăria” unui cutremur, însă din start trebuie spus că niciuna nu este perfectă, ci doar perfectibilă. Acest lucru este din cauza complexității unui fenomen numit cutremur, care are loc la anumite adâncimi în scoarța terestră și la distanțe destul de mari de locul sau locurile în care se fac măsurătorile.
Prima scală folosită pentru a descrie intensitatea unui cutremur a fost scala Mercalli, după numele vulcanologului italian Giuseppe Mercalli, care a propus-o în 1883, fiind ulterior modificată (în 1902 și 1904). Inițial scala Mercalli avea 6 grade, apoi 10 și ulterior 12, ca acum.
Oamenii de știință nu o folosesc deoarece acesta se bazează pe observații ale efectelor produse, efecte cere pot fi subiective. Practic gradele sunt date de distrugerile pe care un cutremur le provoacă, dar aceste distrugeri sunt și ele la rândul lor determinate de mulți factori cum ar fi rezistența clădirilor, podurilor, infrastructurii etc. De asemenea scala Mercalli se referă doar la intensitatea unui cutremur într-un anumit loc, după daunele provocate acolo, fără legătură cu epicentrul cutremurului.
Epicentrul este locul de la suprafața Pământului care corespunde pe verticala locului punctului din interior scoarței terestre unde cutremurul s-a produs.
Pentru a măsurar intensitatea cutremurelor cea mai folosită acum este scala Richter, propusă în 1935 de fizicianul și seismologul american Charles Richter. În timp această scală a mai fost modificată, îmbunătățită și este una „obiectivă”, bazată pe date științifice reproductibile, măsurabile cu rigurozitate. Din capul locului trebuie spus că această scală este una logaritmică și măsoară amplitudinea oscilațiilor din unda seismică.
Prin urmare, un cutremur de 7 grade pe Richter produce oscilații cu amplitudine de 10 ori mai mari decât unul de gradul șase și de o sută de ori mai mari decât unul de gradul 5. Însă energia undei seismice depinde de pătratul amplitudinii și prin urmare „diferența” dintre două grade succesive va fi de 10 la puterea 1,5, adică de 32 de ori. Drept urmare un cutremur de 7 pe Richter degajă de 32 de ori mai multă energie decât unul de gradul 6 și de 32×32=1024 ori mai multă energie decât unul de gradul 5. Așadar de la 5 la 7 diferența este enormă, de o mie de ori!
Folosind scala Richter se poate calcula destul de bine energia degajată în punctul de „rupere” din interiorul scoarței terestre, unde practic s-a produs cutremurul, punct numit hipocentru. Pentru asta se ține cont și de distanța până la epicentru și până la hipocentru, depinzând deci și de adâncimea locului.
De asemenea pentru calcularea energiei degajată chiar în hipocentru, se ține cont și de proprietățile rocilor prin care s-au propagat undele seismice, deoarece la locul măsurătorii ajunge unda, iar locul acesta poate fi la sute de kilometri de hipocentru sau epicentru.
Pentru măsurători cât mai precise trebuie corelate datele de la mai multe seismografe situate desigur la mai multe institute de seismologie, uneori din țări vecine celei în care s-a produs seismul. Iată de ce cooperarea internațională este foarte importantă și în acest domeniu.
Bine de știut aceste informații. Chiar eram curioasă, cum recent s-au tot produs cutremure în apropiere de mine.
Ma bucur ca iti sunt de folos!