Familia privită din perspectiva ideilor și credințelor religioase
În mini-serialul nostru despre familie și transformările ei în epoca actuală am ajuns la discuția referitoare la ideile și credințele religioase, care influențează într-o destul de mare măsură și relațiile dintre oameni, uneori cu efecte benefice, alteori cu efecte dezastroase.
Indiferent de religie, dintotdeauna aceasta a căutat să intervină deci sau chiar să acapareze toate aspectele vieții indivizilor, de la cele sociale la cele private. Religia a căutat să monopolizeze până și viața intimă a adepților, în încercarea ei de a se perpetua și de a se auto-susține.
În multe țări religia încă are putere legislativă în stat, adică intervine direct în procesul de elaborare a legilor. În țările civilizate însă, societățile moderne au separat religia de stat. Acest fapt este unul de evoluție naturală și firească care s-a petrecut într-un timp îndelungat, deși la Marea Revoluție Franceză din 1789 a fost legalizat pentru prima oară.
Tot din acel moment regele nu a mai fost considerat divin, ci un om ca toți ceilalți, cu defectele și calitățile sale. Dar luări ferme de poziție împotriva ingerințelor bisericii în viața privată au mai fost și cu multe secole înainte. Oamenii s-au răzvrătit pur și simplu mai ales împotriva interzicerii de către biserică a divorțurilor. La urma urmei nu poți obliga niște oameni să trăiască împreună dacă nu mai vor, chiar dacă și-au unit cândva în trecut destinele prin căsătorie.
Acum în țările seculare, familia are recunoaștere juridică doar dacă are loc o căsătorie în fața organelor oficiale ale statului laic, în vreme ce căsătoria religioasă este doar o tradiție. La fel se întâmplă și la divorțuri, care se pronunță de către autorități ne-religioase. Desigur că în aceste condiții rata divorțurilor a crescut, dar acest fapt nu este neapărat unul negativ, pentru că nimeni nu poate să își aroge dreptul de a decide în viața intimă a cuplurilor.
Și totuși mai există țări în care divorțul nu este permis, iar oamenii sunt obligați să conviețuiască în orice condiții. Dar acele țări sunt mult mai sărace, mai înapoiate din punct de vedere economic și ca urmare, mult mai supuse rigorilor religioase.
Adepții interzicerii divorțurilor din orice religie ar fi ei vin cu argumentul că cei ce vor suferi sunt copiii, fapt de necontestat. Dar acei copiii vor suferi de fapt mult mai mult într-o familie disfuncțională, în care niște norme vechi din Evul Mediu le interzic părinților să-și făurească un nou destin.
În țările avansate economic există și legi care permit ambilor părinți să-și viziteze copiii rămași doar cu mama sau cu tata, după caz și să petreacă timp cu ei. Viitorul copiilor din familiile care au trecut prin divorț mai este determinat și de modul în care părinții acceptă să-și îndeplinească rolurile și să contribuie la creșterea și educarea acestora.
Ca la finalul oricărui articol din serie, nu putem spune dacă evoluțiile actuale sunt pozitive sau negative, deoarece fiecare om are dreptul să-și trăiască viața (de familie) așa cum dorește, însă faptul că s-a realizat separația dintre stat și religie a fost cu adevărat un mare salt înainte, aducător de progres.
Celelalte articole despre familie le poti citi aici, aici si aici.

Îmi place tare mult seria aceasta de articole despre familie. Eu sunt de părere că un copil suferă mai degrabă dacă părinții refuză să divorțeze „de dragul copilului” și își trăiesc viața într-o ceartă continuă.
Mda, certurile afecteaza copilul foarte mult 🙁